Cât despre mine eu şi casa mea vom sluji Domnului! Iosua 24:15

2011-12-12T10:37:00.003+02:00

Eu Te iubesc, dar simt că nu-s
nicicând a mele mâini în stare
să se înalțe-atât de sus
ca să-Ți ajungă la picioare.

Eu Te iubesc, dar știu că n-am
să-Ți pot aduce-așa trăire
încât pe fiecare ram
să-mi strălucească-o dăruire.

Eu Te iubesc, dar, vai, nu pot
să mă înalț cât simt că-mi cere
lumina Ta ce-mi umple tot
de înțeles și de tăcere.

Eu Te iubesc, dar n-am s-ajung
să pot fi-atât de plin de Tine
pe cât doresc de timp prelung
cu cele mai cerești suspine.

O, Te iubesc, dar cum pot eu
să Te cuprind pe Tine oare,
Atotputernic Dumnezeu
Nemărginire orbitoare?

Dar Tu Te poți apropia
sfințind ființa mea cea nouă,
micindu-Te să-ncapi în ea
ca Soarele-ntr-un strop de rouă.

Traian Dorz

2011-06-26T13:52:00.004+03:00

Tabara de Tineret - „Tinerii spre Sfinţenie”

Cu mult dor în suflet şi cu amintirea neuitatelor clipe petrecute împreună, avem plăcerea de a anunţa Tabara de Tineret - „Tinerii spre Sfinţenie”.

Creştinismul de astăzi are adesea doar o formă de evlavie, însă Domnul ne cheama să fim sfinţi, căci El Însuşi este Sfânt. Dumnezeu are nevoie şi astăzi de tineri sfinţi, care să ducă mai departe solia Lucrării de mântuire a oamenilor.

Tabăra va avea loc în loc. POIANA SARATA - 31 km de Oneşti, Jud. Bacău , în data de 26-31 iulie a.c.

Participarea este deschisă fraţilor tineri cu vârsta cuprinsă între 16-25 de ani. Costul taberei este de numai 200 lei, locurile fiind limitate. Înscrierile se fac la numerele de telefon:

0745323204 - fr. Gheorghe Neagu ;

0761610088 - fr. Ionel Marin si

0753727446 - sor. Tănase Alina.

Vă aşteptăm cu drag!

Slavit sa fie Domnul!

Poze din tabere trecute https://picasaweb.google.com/RodDeVesnicie/2007072229TabaraPoianaSarataIntoarceTeLaDragosteaDintai

2011-06-17T08:44:00.007+03:00

Sora Ofelia Tomici

Dragi frati, surori si prieteni, poate ati cunoscut-o, poate nu, pe sora Ofelia Tomici. Este o sora de-a noastra in Domnul, care locuieste in Australia impreuna cu familia ei, un baiat de 14 ani Oli si cu sotul ei Sava.

Sora Ofelia este in spital de aproximativ o saptamana jumatate, a suferit o interventie chirurgicala, a fost in coma 3 zile. In prezent este intr-o stare foarte grava iar medicii nu-i dau sanse de supravieturire. Noi insa stim ca Dumnezeul nostru poate face mari minuni, doar sa vrea. De aceea va invit sa spuneti o rugaciune pentru sora Ofelia, acolo unde sunteti, pentru ca ea si familia ei sa se poata bucura impreuna de o viata curata si binecuvantata!

Fiti binecuvantati!

2011-05-29T10:52:00.003+03:00

Rugacuinea unui fariseu modern

Doamne, Dumnezeul lui Avraam,Isaac si Iacov. Iata-ma acum la biserica, inaintea Ta. Am intarziat putin. Motivul? Nevasta, copiii.... Nu mi-a calcat camasa la timp.Copiii nu ascult

a...De aceea nici nu i- am luat-o cu masina, sa vina cu tramvaiul! Iti multumesc ca sunt aici. Priveste-ma si vezi ca m-am schimbat mult si ca sunt mai bun ca si inainte. Ma scol in fiecare dimineata si 10 minute citesc si ma rog. Spune-mi Doamne, mai este cineva pe aici care sa bata acest record? Eu sunt prezent la fiecare program de la biserica. Sunt implicat in toate lucrarile

spirituale posibile comunitate, spre deosebire de ... ei!!! In lucrarea cu copiii? Cum sa cobor pana acolo? Familia? De aceea am nevasta, si sper ca profesorii de la liceul crestin sa-mi educe asa cum trebuie copiii. Doamne, tu sti , suma pe care o donez eu la biserica si minuneaza-te... Am dat 11% din profitul de la magazinul alimentar. Asa cum spuneam, Doamne, sunt implicat in toate lucrarile... sunt peste tot prezent. Incep sa seaman cu Tine tot mai mult in atotprezenta.

Iti multumesc ca nu sunt ca toti i acestia... au mult de lucru pentru a ajunge la nivelul meu. Sper ca sesizezi ca si a mea masina este pocaita. Am abtibild cu "God is my copilot", semnul pestelui. Binenteles ca in limba engleza, de ce nu, fratii din biserica trebuie sa invete limba engleza, de aceea am pus pe doua usi la biserica cuvintele: man si woman. Si fratii stiu ce inseamna.

Doamne ce pot sa mai spun? Faptele vorbesc de la sine. Respectul pe care l-am castigat impune. Ceilalti se tem de mine, ma saluta respectos cu pace, zambesc... dar eu ma incrunt, cum sa zambesti la biserica? Este un sacrilegiu. Si, Doamne, daca este nevoie de ceva, se rezolva, am usi deschise oriunde, la politie, la pasapoarte, la maternitate, la toate nivelele...Multumesc mult pentru harul acesta... si ca nu sunt ca si ceilalti.

2011-05-08T16:16:00.003+03:00

Domnul Dumnezeu ar da "like"

la muzica pe care o asculti?

Evanghelia falsa din cantarile crestine. O radiografie a muzicii crestine contemporane .

(Te rog dăruieste cateva minute in plus acestui articol si citeste-l tot, e foarte important!)

Înainte de convertirea mea am avut un mare idol. Era vorba de muzica rock, în special, dar şi alte genuri de muzică. Tot ce imi doream era să ascult muzică. Dar Dumnezeu a intervenit şi lucrurile s-au schimbat, am scăpat de dependenţa faţă de muzică şi am pornit pe calea pocăinţei.

Dragostea de muzică a rămas şi am început să ascult muzică creştină. Nu vă spun toată istoria dar trebuie să ştiţi că şi în această privinţă a fost un parcurs nu tocmai uşor.

Am ascultat şi muzică rock creştină, apoi am renunţat, realizând că nu fac bine şi că nu îmi face bine şi tot aşa am început să selectez tot mai mult, pe măsură ce aprofundam viaţa de credinţă.

Am ajuns să lucrez la un post de radio creştin şi din nou am avut de-a face cu muzica, chiar să fiu foarte mult implicat în acest aspect. Tot timpul a fost o luptă, luptă care a culminat în ultimul timp astfel că am ajuns să îmi fie scârbă să mai ascult muzică, evident muzică creştină pentru-că de cealaltă nici nu mai putea fi vorba.

Aşa că două motive principale m-au determinat să reascult toată muzica din baza de date şi să caut să elimin tot ceea ce nu mi s-a părut a fi potrivit. Primul a fost că mă simţeam tot mai vinovat înaintea lui Dumnezeu pentru muzica care nu ar fi trebuit să fie difuzată, cel puţin aşa simţeam eu. Al doilea motiv are legătură cu voi cei care ascultaţi acest post de radio şi faţă de care mă simt responsabil.

Poate că unii nu mă veţi înţelege şi nu veţi pricepe demersul meu dar vreau să vă asigur că problema este foarte importantă.

Am scris câte ceva despre cum văd eu problema muzicii creştine în ultimele două editoriale. Desigur că mai sunt multe altele de spus dar am căutat nu atât să aduc lumină deplină în această problemă, cât să trag un semnal de alarmă. Şi m-am bucurat să văd că nu sunt singur. Pentru-că 90% dintre cei mulţi care ne-aţi vizitat site-ul şi aţi răspuns la chestionarul nostru aţi afirmat că evanghelicii sunt în pericolul de a avea o închinare falsă. Şi chiar dacă nu doar muzica înseamnă închinare, totuşi cei mai mulţi asociem muzica cu închinarea. Deci aproape toţi vedeţi un pericol în muzică. Şi cred că aveţi perfectă dreptate.

O să am acum câteva gânduri pentru voi dintr-o perspectivă nouă. Iată ce am observat după ce am ascultat, chiar dacă nu în întregime, mii de cântări creştine.

Muzica ne formează. Orice fel de muzică, evident că şi cea creştină. Fără a încerca să denigrăm pe cineva şi fără a încerca să ridicăm pe alţii pe un piedestal totuşi trebuie să recunoaştem că putem aprecia calitatea unui om, nivelul lui cultural în special, şi funcţie de genul de muzică pe care îl ascultă. Un om predispus să asculte muzică rock va fi format într-un anume fel iar cei mai împătimiţi ajung la manifestări extreme care ajung până la satanism. Unul care ascultă muzică simfonică, genurile clasice, are nevoie de o pregătire specială şi va fi format cu totul altfel decât unul care ascultă manele.

Nu poate asculta manele decât unul cu o instruire foarte precară şi cu siguranţă un astfel de om nu va aprecia niciodată un gen clasic pentru-că nu-l va înţelege.

Cu alte cuvinte muzica pe care o ascultăm spune foarte multe despre noi.

Veţi spune că aşa este cu muzica lumii acesteia dar în privinţa muzicii creştine lucrurile stau cu totul altfel.

Eu o spun hotărât că şi în cazul muzicii creştine lucrurile stau la fel. Ajuns aici vreau să vă spun că şi termenul de „muzică creştină” este un termen pe care îl folosim greşit. Dacă îi spunem muzicii care vorbeşte despre Dumnezeu muzică creştină poate că nu greşim, dar dacă şi considerăm că această muzică Îl onorează pe Dumnezeu atunci greşim foarte mult. Dacă ne referim apoi la această muzică ca la ceva ce ne creează nouă plăcere, atunci, numai pentru-că face referire la Dumnezeu, cu ce este diferită de muzica din lume? Şi aceasta din urmă creează plăcere celor ce o ascultă, chiar sataniştilor.

Noi nu am înţeles că muzica, hai să-i zicem nu „creştină” ci sacră, pentru-că ne apropie mai mult de adevăr, trebuie să-L înalţe pe Dumnezeu, nu să fie un drog pentru cei ce o cântă.

Când suntem preocupaţi de noi atunci putem face tot felul de lucruri care să facă muzica atractivă, adică să ne confere o stare de exaltare.

Poate fi drog sau poate fi idol. Spunând acestea nu vreau să înţelegeţi că muzica nu trebuie să ne confere o stare de bucurie. Când ne închinăm cu adevărat lui Dumnezeu, chiar şi prin muzică, şi închinarea este primită înaintea Lui, desigur că ne bucurăm. Biblia însă vorbeşte despre bucuria care vine prin Duhul Sfânt. Diferită de cea din lume dar care, prin muzică, poate fi uşor falsificată şi putem fi duşi în eroare atunci când doar îi adăugăm numele de „creştină” dar de fapt Dumnezeu nu este implicat în ea pentru-că nu este onorat aşa cum doreşte El.

Muzica sacră a pornit din adâncul inimilor celor ce au fost îndrăgostiţi de Dumnezeu. Aşa s-au scris Psalmii şi marile imnuri creştine din ultimele sute de ani, în special din timpul marilor treziri religioase. Nu a fost o altă motivaţie a celor ce au compus decât de a-L înălţa pe Dumnezeu, de a-L adora. Din fiinţa lor interioară au izbucnit versuri şi melodii care nu au putut fi ţinute. A fost ca o revărsare a dragostei lor pentru Dumnezeu. Oamenii nu s-au gândit cât de mult le palc lor cântările ci cât de mult Îi plac lui Dumnezeu.

Azi lucrurile stau cu totul diferit. Muzica creştină a devenit un drog pentru cei ce o ascultă şi mulţi profită de aceasta pentru a le da ascultătorilor ceea ce vor.

Eu personal am ascultat o vreme muzică creştină nu pentru-că Îl glorifica pe Dumnezeu, nici nu înţelegeam bine ce înseamnă aceasta, ci pentr-că îmi plăcea mie! Şi mereu căutam ceva care să îmi placă, la fel cum făceam cînd ascultam muzică rock. Nu era nici o diferenţă. Diferenţă era totuşi şi consta din faptul că acum eram poate şi mai înşelat decît înainte. Încă eu eram în centrul atenţiei! Ce îmi plăcea mie conta. Şi credeam că şi lui Dumnezeu îi place.

Pe măsură ce am înţeles aceste lucruri m-am uitat în jurul meu şi am constatat că şi ceilalţi sunt la fel ca mine. Diferenţa dintre noi era că unora le plăcea un gen de muzică, şi după părerea lor aceea era muzica sacră, iar altora le plăcea un alt gen de muzică şi evident că aceasta era muzica ce trebuia ascultată. Sesizaţi pe ce cade accentul? PE CE NE PLACE.

Concluzia, în cazul tuturor, este evidentă: dacă nouă ne place şi lui Dumnezeu îi place, ceilalţi se înşeală. În fond ne înşelăm aproape toţi şi jungla aceasta muzicii creştine este atât de încâlcită încât cei mai mulţi se pierd în ea.

Una dintre probleme este că au dispărut adevăraţii închinători dar avem din belşug făcători de muzică. Poţi să le zici interpreţi, compozitori, producători, sau în orice alt fel.

Şi muzica pe care o ascultăm ne formează, ne modelează pe noi creştinii.

S-ar putea să greşesc în privinţa numelui, cred că despre A.W. Tozer este vorba, dacă nu oricum nu are mare importanţă, dar am citit că el, sau un alt mare om al lui Dumnezeu, spunea că două cărţi sunt necesare pentru creştin: Biblia şi Cartea de cântări. De ce?

Pentru-că în ambele există învăţătură. De fapt azi creştinii mai mult folosesc muzica pentru a se zidi duhovniceşte. Nu Cartea de cântări care a devenit demodată, ci muzica înregistrată. Nu mai au timp să citească Biblia dar au tot timpul în urechi muzică.

Şi ca şi muzica pe care o ascultă aşa sunt. Adică tot mai fireşti şi mai lumeşti. Doar o copie palidă a ceea ce ar trebui să fie. V-aţi gândit vreodată că starea de decădere a creştinismului evanghelic, pe care o putem constata dacă avem ochi să vedem, se datorează, într-o proporţie importantă, muzicii aşa zis creştine?

V-am spus că am ascultat multă muzică în ultimele zile. Am fost mai atent ca altădată şi am realizat că există un pericol imens în această muzică. Aşa cum spuneam pentru-că muzica nu a venit dintr-o relaţie profundă cu Dumnezeu, nu a venit dintr-o cunoaştere a lui Dumnezeu, nu a fost gândită să-L preamărească cu adevărat pe Dumnezeu (evident că cei în cauză nu vor recunoaşte aceasta dar rezultatul muncii lor o dovedeşte), ci a fost făcută ca să ne placă nouă, celor ce o ascultăm, s-a ajuns ca doctrina promovată prin aceste cântări să fie contrară Sfintelor Scripturi.

Datoria omului este să-L preamărească pe Dumnezeu. Şi atunci când ne supunem Lui în totalitate, aşa cum a făcut Domnul Isus Hristos, Îl preamărim şi Îl glorificăm pe El. Nu omul este în centrul atenţiei, ci Dumnezeu. Acesta este mesajul Bibliei de la un capăt la altul. Prin cântările noastre, compuse şi interpretate de oameni neduhovniceşti, am ajuns să deformăm acest adevăr al Scripturii, dar şi altele.

Iată câteva teme pe care mi le-am notat în timp ce ascultam foarte atent muzică în aceste zile, teme care se regăsesc cu precădere în cântările noastre „creştine”.

1.„Tot ce vreau eşti Tu”. „Nu pot exista fără Tine”.

Aceasta este o mare minciună pentru majoritatea creştinilor. Viaţa pe care o trăiesc dovedeşte că pot foarte bine şi fără Dumnezeu, aproape tot timpul. Deci prin cântări minţim dar minţim frumos şi încălcăm în felul acesta voia lui Dumnezeu

2.”Strânge-mă tare la pieptul Tău”. „Vreau să simt mângâierea Ta, prezenţa Ta”.

Constat că sub o mască a evlaviei am pierdut total sentimentul de reverenţă în faţa unui Dumnezeu sfânt şi care este şi foc mistuitor. Apostolul Ioan, cel care a stat la Cina cea de taină rezemat pe pieptul Domnului Isus, a căzut la pământ ca mort în faţa Domnului glorificat, în timpul revelaţiei divine din insula Patmos. Nu a fost loc de „dulcegării” între ei. Domnul devine pentru unii, datorită mesajelor din cântările „creştine”, nu mai mult decât un simplu om. Senzualitatea din cuvintele şi din inflexiunile vocale ale multor interprete nu te duc spre altceva decât spre o relaţie amoroasă. Prin aceasta aduc un afront la adresa sfinţeniei lui Dumnezeu şi din nou atentează la adevărul Sfintelor Scripturi.Scripturi care învaţă cu totul altceva.

3.”Umple-mă cu Duhul Tău Cel Sfânt” şi alte variaţii pe aceeaşi temă.

Credem chiar că facem un lucru deosebit de spiritual cântând aşa ceva.

Dar Duhul Sfânt nu vine pentru-că noi agonizăm şi repetăm la nesfârşit ca El să vină. Duhul Sfânt vine prin pocăinţă. În urma vieţii sfinte a credinciosului.

În nici o cântare în care se cere revărsarea Duhului Sfânt nu am auzit să se facă referinţă şi la pocăinţă. Probabil că sunt şi astfel de cântări dar proporţia covârşitoare este în favoarea celor ce nu exprimă adevărul Scripturii. Se dă de înţeles omului că Duhul Sfânt vine doar pentru-că noi cântăm acest lucru şi îl exprimăm în cuvinte. Sau chiar mai rău, se dă de înţeles că Duhul Sfânt ar putea veni pentru fiecare din adunare, indiferent de starea lui. Este o altă învăţătură decât în Biblie şi este ascunsă bine tot sub o mască falsă a evlaviei.

4.„Doamne, sunt lovit, căzut la pământ, am nevoie de ajutor”. „Nu deznădăjdui în încercare, Domnul te va ajuta”, ”Doamne sunt bolnav şi nenorocit! Te rog sa ma vindeci”etc.

Această temă se regăseşte poate în cele mai multe cântări creştine în limba română. Am fost surprins să constat că toţi interpreţii şi compozitorii au o înclinaţie specială spre acest subiect. Şi dacă cineva va spune că Duhul Sfânt i-a inspirat să scrie cântece de îmbărbătare daţi-mi voie să nu cred. Pentru-că Biblia inspirată de Duhul Sfânt mie îmi spune altceva. Îmi spune că noi suntem mai mult decât biruitori prin Hristos. Că avem totul în El. Că din inimile celor ce cred în Isus vor curge râuri de bucurie nu cântări de jale. Că încercările şi suferinţa nu pot lua din inima credinciosului autentic bucuria şi pacea. Apostolul Pavel vedea lucrurile altfel decât noi. El se bucura în necazuri pentru-că le înţelegea rostul. Noi am ajuns să ne plângem de orice disconfort, de orice moviliţă care stă în faţa noastră şi am uitat de mult că prin Isus Hristos suntem mai mult decât biruitori.

Am constatat uimit că, creştinii din România, în cântecele lor, predică o evanghelie a celor înfrânţi, care abia se mai târăsc, care sunt pe punctul de a-şi pierde credinţa, care abia mai pot rezista şi care toată ziua, în loc să se bucure, strigă disperaţi după ajutor la Dumnezeu. Nu vedeţi înşelătoria! Nu vedeţi că aşa suntem! Pentru-că aşa credem. Credem o minciună pe care o cântăm toată ziua! Şi ştiţi ce este şi mai trist? Astfel de cântări plac celor mai mulţi.

Imediat apar lacrimi în colţul ochilor. Şi cei ce compun şi cântă s-au prins.

Pe foarte mulţi nu Duhul Sfânt îi călăuzeşte ci dorinţa lor de a impresiona şi de a stoarce lacrimi. Dorinţa de succes. Poate nu toţi îşi dau seama şi cu siguranţă nu toţi sunt la fel de vinovaţi. Dar vinovaţi sunt totuşi pentru-că s-au lăsat duşi de val, nu de valul inspiraţiei, ci de valul neputinţei de a-i spune ceva lui Dumnezeu prin cântare.

Au compus şi pentru-că nu au avut ce spune au folosit aceleaşi teme învechite şi nici măcar scripturale şi au transmis o evanghelie falsă. Evanghelie pe care mulţi o acceptă, crezând că este adevărata Evanghelie.

Se folosesc de câteva versete scoase din context şi nu văd adevărul în întregul lui. Dar aceasta este învăţătură greşită. Dacă mai contribuie la ea şi cel ce predică şi care insistă la nesfârşit pe aceeaşi temă lacrimogenă înşelarea este la maxim.

Şi oamenii merg acasă cu ochii roşii spunând că la adunare a fost prezent Dumnezeu.

Dar armata lui Dumnezeu are steagurile rupte şi abia se mai târâie. Pentru-că asta este învăţătura din cântările pe care le cântă şi le ascultă. Şi vă rog să vă gândiţi că aceasta se întâmplă în vreme de libertate, în lipsa oricărei persecuţii. Unde am fi dacă ar mai şi pune cineva nuiaua pe spinarea noastră? Dacă acum este jale ce ar fi atunci?

Am descoperit în cîntările noastre că nu ştim cine suntem în Hristos. Dacă am şti am cânta despre aceasta, dar foarte rar şi foarte palid se mai vorbeşte despre biruinţa ce o avem în Numele Lui. Şi cântările adevărate care Îl preamăresc pe Dumnezeu şi vorbesc despre măreţia Lui au ajuns tot atât de rare ca şi florile de colţ din munţii noştrii. Semn că despre aceasta marii noştrii interpreţi şi compozitori creştini nu prea au ce să spună. Pentru-că nu Îl cunosc pe Dumnezeu.

Vă rog acum să vă gîndiţi puţin la cântările care se cântă în biserica din care faceţi parte sau la cele pe care le ascultaţi. Sunt convins că în marea majoritate a adunărilor pocăiţilor este la fel.

M-aş bucura să nu am drepate în această privinţă. Poate lucrurile stau mai bine doar acolo unde se mai folosesc Cărţile vechi de cântări, în adunări mai mici pe la ţară. Oricum virusul se răspândeşte cu repeziciune.

Când vorbim de învăţători mincinoşi poate nu ştim unde sunt. Dar pe lângă cei ce propovăduiesc o evanghelie falsă de la amvoane iată că mai mulţi cântă această evanghelie falsă. Evanghelie care place celor ce o ascultă. Şi aşa suntem, falşi. Ca şi muzica care nu este pentru gloria lui Dumnezeu ci pentru plăcerea noastră.

Urgent ar trebui să facem ordine în acest sector şi să scoatem afară tot ceea ce a fost atins de virus. Chiar dacă veţi dori să faceţi acest lucru vă spun că nu vă va fi uşor. Suntem prea prinşi în iubirea muzicii „creştine”. Sunt unii dintre cei din lume care selectează muzica pe care o ascultă şi chiar ascultă muzică de calitate. Este drept că sunt puţini. Ceilalţi ascultă manele, muzică de pahar , rock sau de alt gen. Şi aşa sunt, ca muzica lor. Dar le place.

Creştinii ar trebui să fie mult mai atenţi la ce le place. Noi nu asta trebuie să căutăm ci să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. Abia de aici vine şi muzica care aduce bucurie în noi dar şi roade sfinte. Şi ne face să fim tot mai asemănători cu Isus.

Dacă muzica ce o asculţi nu te face mai sfânt, mai smerit, chiar dacă îţi stoarce râuri de lacrimi, las-o şi caută mai bine faţa Domnului..

________________________________________________________________________

Concluzii

Orice observator atent ,poate constata ca 70% (mai mult sau mai putin) din "muzica crestina" difuzata in mediul neoprotestant este produsa si interpretata de oameni care dovedesc (sau cel putin asa dau impresia) ca nu il cunosc si nu se tem de Dumnezeu , in mod real .

Modul cum canta solistii ,tonalitatea vocii ,nu exprima in nici un fel respectul cuventit , smerenie fatza de Dumnezeu,o teama sfanta ci dimportiva dau impresia ca il considera pe Hristos Dumnezeu ,ca pe un om ,asta este impresia pe care o lasa in unele din melodiile lor.

La fel si muzica care acompaniaza melodia cu chitari solo (ce ne aminteste mai degraba de Jimmy Hendrix) sau tobele , ne poate usor duce cu gandul la o muzica pop, rock necrestina ,in care instrumentistii , cauta sa iasa ei in evidenta ca "artisti" in loc sa il prezinte pe Dumnezeu ,daca El este adevaratul destinatar al acelei melodii.

In ce priveste folosirea oricarui gen de muzica, cu orice fel de ritm si orice intrumente pentru o cantare pretins crestina NU are argument biblic. Nu exista nici un singur verset din Noul Testament care sa afirme ca ai dreptul sa folosesti orice fel de instrumente, genuri muzicale etc. in muzica crestina .

.
Noi suntem crestini, nu evrei mozaici ,sa folosim tot felul de “chimvale zanganitoare” avem alte legi ,avem Noul Legamant avem Duhul Sfant (care il avem) .

In Biserica din primul secol nu sa folosit nici un fel de instrumente in cantarea de inchinare,ci doar vocea umana ,la fel in bisericile istorice timp de milenii.

Daca ne reamintim ...scopul initial al reformei protestante si neoprotestante a fost intoarcerea la credinta bisericii primare,nu inventarea unei noi forme de credinta modernizate ,adaptata la mentalitatea lumii de azi. pentru a "evangheliza " lumea prin orice mijloace.
Exista o explicatie pentru situatia creata, "motorul" ,cei de la care a pornit aceasa miscare de muzica crestina contemporana in care se folosesc tot felul de instrumente si de genuri muzicale
sunt gruparile religioase carismatice non denominationale care au aparut in Romania in ultimii ani.

Au fost foarte repede luati in brate de catre evanghelici ,fara sa fie analizat mai inainte ce fel de doctrina religioasa propaga , au o credinta crestina autentica sau nu ?
Pruncii (in credinta) deschisi spre tot ce este nou ....s-au multumit sa-i vada ca si acestia vorbesc de Dumnezeu ,canta despre Isus , imediat i-au acceptat ,i-au luat ca model ( uneori ca idoli ) si au inceput sa imite stilul lor de muzica zis "contemporana" de fapt un soi de muzica lumeasca pop,rock,hip hop, cu text religios .

Pe langa posturile de radio crestine ,sunt cateva mii de saituri si bloguri crestine np ,cateva sute din acestea se ocupa de muzica crestina sau au pagini de muzica crestina in care promoveaza 'en-gros" tot ce li se pare lor a fi muzica crestina ,indiferent cine si ce canta.

Exista chiar si saituri care incurajeaza pe cei care le calca pragul sa se lanseze in muzica crestina " Consideri ca ai talent la muzica ? foloseste-ti talentul ,noi te ajutam sa te lansezi ca artist crestin" suna una din ofertele unui sait specializat in "muzica crestina" . Acum ca respectivul "talentat" nu are si competente spirituale pentru a interpreta muzica crestina ,pentru ei asta conteaza mai putin.

In alta ordine de idei, negativele pe care le folosesc intepretii de muzica "crestina contemporana" sunt in proportie de 99% ,pe muzica gen pop ,rock, in care tobele sunt instrumentul principal care dau ritmul muzicii care in majoritatea cazurilor imita muzica lumeasca,nu are nimic duhovnicesc in ea.
Nu e nici un secret ,la majoritatea tinerilor le place muzica cat mai ritmata si sa semene cat mai mult cu muzica lumeasca , daca e asa ...zic ca e "faina" ...e "OK", o spun din proprie experienta de persoana care a trecut prin astfel de stari (la vremea respectiva) maturitatea spirituala se dezolta pe parcurs ,pe masura ce il cunosti pe Dumnezeu, nu te nasti cu ea.

Cel putin ciudat...foarte putini pastori sau persoane cu responsabilitate in biserici au ochi sa vada ce se intampla in jurul lor in privinta muzicii..crestine ,dau impresia ca se lasa si ei dusi de val....si e pacat..

Desi mai sunt inca interpreti de muzica crestina evanghelici ,care dovedesc ca il cunosc pe Dumnezeu ,prin modul cum interpreteaza melodiile crestine ,totusi am sa dau ca exemplu de muzica crestina "rezonabila",o melodie crestina de la Oastea Domnului, nu ca nu ar avea si ostasii ciudateniilor lor doctrinare dar cel putin in privinta muzicii au stiut sa-si pastreze decenta .
Asa cum ne invata apostolul Pavel,"cercetati toate lucrurile si luati ce este bun.".

Autor: Dan Bercian

" Cine iubeste lumea canta pentru lume, cine iubeste pe Dumnezeu canta pentru Dumnezeu! " Traian Dorz

2011-02-27T08:37:00.002+02:00

Adevarată Bucurie a vieţii!

E frumos si bine să ne bucurăm de această viaţă! Dar să te bucuri în timp ce grumazul cu păcate încă te apasă, inseamnă o nebunie curată. Bucuria adevărată este numai atunci când ţi-ai plâns păcatul tot la Dumnezeu, iar El te-a eliberat de sub acea grea povară. Opreşte-te, şi vezi, de ce te bucuri astăzi? De viaţa trăită în poftele lumii? Te bucuri în timp ce Dumnezeu te priveşte înlăcrimat şi îndurerat? Sau te bucuri că eşti un copil al lui Dumnezeu, că sufletul tău se adapă din Duhul Sfânt? Opreşte-te o clipă, şi dacă vezi că nu ai încă bucuria care te duce in braţele lui Dumnezeu, pocăieşte-te, plânge-ti blestemul firii pământeşti şi caută îndurarea lui Dumnezeu care îţi va dărui Adevarată Bucurie a vieţii!

2011-02-26T08:45:00.003+02:00

Caută să-L cunoşti pe Iisus

Dacă cunosti smerenia Domnului Iisus, caută s-o ai şi tu. Dacă ai auzit despre Jertfa Lui, invaţa de la El să te jertfeşti pentru oricine, chiar si pentru cei ce nu merită.

Dacă ai aflat dragostea necondiţionată cu care Te iubeşte Iisus, iubeşte şi tu la rândul tău cu aceeaşi pasiune oamenii din juru-ţi.

Cu toate că Iisus a fost şi este Dumnezeu, simplitatea a fost o caracteristică esentiala a vietii Lui, astfel trebuie să fie şi viata noastră in orice lucru. Simplitate împletită cu înţelepciune sfântă, nu inseamna o viaţă fără valoare, căci tot ce nu are preţ in ochii lumii, are preţ nespus in ochii lui Dumnezeu.

Cine alege să se asemene lui Dumnezeu niciodată nu va plăcea acestei lumi.

Deci dacă cauţi acceptarea lumii şi dragostea ei, nu o poţi avea şi pe cea a lui Iisus.

Cum trebuie să fie un creştin autentic? Asemănându-se într-u toate cu Domnul inimii lui. Caută să-L cunoşti pe Iisus, ca să afli cum trebuie să trăieşti!

2011-02-07T15:47:00.005+02:00

PRINCIPII PENTRU IMBRACAMINTEA SI PODOABELE CRESTINE

In fiecare generatie, barbatii si femeile s-au imbracat si s-au impodobit. Dorinta de a-si infrumuseta trupurile prin cosmetice, bijuterii costisitoare si haine atragatoare pentru ochi, a lasat doar pe, putini indiferenti. Astfel, nu este surprinzator ca in studiul nostru am descoperit de-a lungul vremurilor biblice, si apoi in era crestina, frecvente chemari la o imbracaminte modesta si decenta, si la evitarea bijuteriilor stralucitoare si a hainelor scumpe. O astfel de chemare este de actualitate in special astazi, cand modestia si decenta sunt dispretuite, iar goliciunea si senzualitatea sunt foarte mult apreciate.

Pentru a aduce in centrul atentiei relevanta invataturilor biblice despre haine si podoabe in vremea noastra, ma voi stradui sa formulez sapte principii de baza care sumarizeaza punctele importante ale studiului de fata. Aceasta scurta trecere in revista va ajuta pe cititor sa aiba o perspectiva mai buna a invataturilor biblice referitor la haine si podoabe, invataturi care au fost tratate pe parcursul cartii.

PRINCIPIUL 1. Hainele si infatisarea exterioara sunt un important indicator al caracterului. Hainele si infatisarea exterioara sunt cele mai puternice moduri de comunicare, nu doar a starii noastre socio-economice, dar de asemenea si al valorilor morale pe care le pretuim. Noi suntem ceea ce purtam. Aceasta inseamna ca infatisarea noastra exterioara este un indicator important al caracterului crestin. Biblia recunoaste importanta hainelor si podoabelor, asa cum o arata numeroase povestiri, alegorii, si mustrari pe care le-am gasit, referitor la podoabele potrivite sau nepotrivite.

Infatisarea exterioara este un martor tacut dar vizibil al valorilor noastre crestine. Unii se imbraca si se impodobesc cu haine si bijuterii scumpe pentru a placea lor insile. Ei vor sa fie admirati pentru averea lor, puterea sau situatia sociala. Unii se imbraca la moda pentru a placea altora. Ei vor sa fie acceptati de egalii lor, imbracandu-se ca ei. Crestinul se imbraca, totusi, pentru a placea lui Dumnezeu. Imbracamintea este foarte importanta pentru crestini deoarece aceasta slujeste ca un cadru pentru a descoperi imaginea Aceluia pe care Il slujesc. “Nu exista cale mai buna, spune E.G.White prin care puteti lumina si pe altii, decat prin simplitatea hainelor si a caracterului. Astfel puteti arata tuturor ca, in comparatie cu lucrurile vesnice, voi aveti o corecta evaluare a lucrurilor acestei vieti”. (Test. for the Church, vol. 3, pag. 376).

Fiind crestini, noi nu putem spune “Felul cum arat eu, nu este treaba nimanui!”, deoarece felul cum aratam Il reflecta pe Isus, Domnul nostru. Casa, masina, infatisarea exterioara, folosirea banilor sau a timpului, totul arata cum m-a schimbat Hristos din interior spre exterior. Cand Isus intra in viata noastra, nu ne acopera blestematiile cu pudre cosmetice, ci ne curateste pe deplin lucrand din launtru. Innoirea interioara este dovedita prin infatisarea exterioara.

Cea mai eficienta marturie ca Hristos ne-a schimbat viata nu este un zambet pictat pe fata unei femei seducator imbracata, ci un zambet radiant pe fata unei femei curat si potrivit imbracate. O coafura prea sofisticata, bijuterii stralucitoare descopera nu o personalitate centrata pe Dumnezeu, ci imaginea studiata, artificiala a unei personalitati centrata pe sine.

PRINCIPIUL 2. Impodobirea cu bijuterii, cosmetice, haine scumpe, descopera mandria din interior si vanitatea, care sunt distructive pentru noi insine si pentru altii. Am descoperit acest adevar implicit mentionate, prin cateva exemple negative, si explicit prin indemnurile apostolilor Pavel si Petru. Isaia mustra pe femeile evreilor pentru mandria lor exprimata prin impodobirea corpurilor lor din cap pana la picioare, cu bijuterii si haine scumpe. Ei au ispitit pe conducatorii natiunii, care de fapt au condus intreaga natiune la nesupunere si la pedeapsa divina. (Isa 3,16-26).

Izabela este renumita pentru efortul ei de a seduce pe israeliti la idolatrie. Coruptia launtrica a inimii ei este descoperita prin ultimul episod al vietii ei, in care s-a facut atragatoare pictandu-si ochii si impodobindu-se pentru momentul sosirii lui Iehu, noul Rege. (2 Regi 9,30). Dar regele nu s-a lasat ademenit, si ea a murit intr-un mod rusinos. Izabela a ramas un simbol al seductiei in istoria Biblica (Apoc. 2,20).

Ezechiel descrie apostazia lui Israel si Iuda prin alegoria celor doua femei, Ohola si Oholiba, care, ca si Izabela, si-au pictat ochii si s-au acoperit cu bijuterii pentru a atrage pe barbati sa comita adulter (Ezec 23). In aceasta alegorie gasim din nou cosmeticele si ornamentele asociate cu seductia., adulterul, apostazia si pedeapsa divina.

Si Ieremia foloseste alegoria unei femei ispititoare, imbracata in purpura, cu ochi vopsiti si acoperita cu bijuterii, pentru a reprezenta un Israel abandonat politic, care incearca in zadar sa atraga pe aliatii idolatri (Ier 4,30). Aici avem din nou cosmeticele si bijuteriile asociate cu seductia si actele adultere.

Gasim o femeie acoperita cu bijuterii reprezentand pe Israelul apostaziat si in Apocalips lui Ioan. Desfranata cea mare este “imbracata in purpura si stacojiu, acoperita cu aur, pietre scumpe si margaritare”. (Apoc 17,4). Aceasta femeie necurata care reprezinta o putere politica si religioasa apostaziata din preajma sfarsitului, ispiteste pe locuitorii pamantului sa comita adulter cu ea. Prin contrast, Mireasa lui Hristos, reprezentand Biserica, este imbracata modest cu in subtire si curat, si fara podoabe exterioare. (Apoc 19,7-8).

Si in VT ca si in NT am gasit aceeasi folosire a cosmeticelor, bijuteriilor si hainelor atragatoare asociate cu scopuri seductive. O asemenea asociere, descopera implicit condamnarea divina a folosirii lor. Ceea ce este transmis implicit prin exemple negative, este repetat explicit prin scrierile celor doi apostoli, Pavel si Petru, in condamnarea adusa folosirii bijuteriilor si hainelor scumpe.

Am vazut ca cei doi apostoli pun in contrast impodobirea interioara a unei femei crestine cu podoabele nepotrivite ale unei femei lumesti. Ambii apostoli ne dau o lista asemanatoare a podoabelor nepotrivite pentru o femeie crestina. Ei includ: pieptanaturi elaborate si atragatoare pentru ochi, bijuterii stralucitoare si haine scumpe (1 Tim 2,9-10; 1 Petru 3,3-4). Ambii apostoli recunosc ca impodobirea exterioara a trupurilor nu sunt in concordanta cu podoabele launtrice ale inimii, un duh linistit si faptele bune.

PRINCIPIUL 3. Pentru a experimenta innoirea spirituala si impacarea cu Dumnezeu, e necesar sa lepadam toate obiectele idolatre, inclusiv bijuterii sau alte ornamente. Am vazut acest adevar in special in experienta familiei lui Iacov la Sihem, si a israelitilor la muntele Horeb. In ambele situatii au fost lepadate podoabele pentru a se produce impacarea cu Dumnezeu.

La Sihem, Iacov a cerut membrilor familiei sale sa scoata idolii si ornamentele (Gen 35,2-3) cu scopul de a se pregati pentru curatirea interioara a spiritului, de la altarul pe care aveau sa-l construiasca la Betel. Raspunsul a fost pozitiv: “Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini pe care ii aveau, inelele de la urechi, si Iacov i-a ingropat sub stejarul de langa Sihem.” (Gen 35,4).

La muntele Horeb, Dumnezeu a cerut Israelitilor sa lepede podoabele ca dovada a sincerei lor pocainti: “Acum scoateti-va podoabele de pe voi si voi vedea ce va voi face!” (Ex. 33,5). Raspunsul a fost tot pozitiv: “Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele si au plecat de la muntele Horeb.” Expresia “Au plecat de la muntele Horeb” ne arata ca Israelitii pocaiti au facut un legamtnt la Horeb de a renunta la folosirea podoabelor cu scopul sincer de a se supune lui Dumnezeu. In ambele evenimente de la Sihem si de la Horeb, lepadarea podoabelor a fost pregatitoare pentru innoirea legamantului cu Dumnezeu.

Aceste experiente ne invata ca purtarea bijuteriilor inseamna revolta contra lui Dumnezeu, deoarece acestea hranesc proslavirea de sine. Lepadarea podoabelor faciliteaza impacarea cu Dumnezeu deoarece aceasta incurajeaza o atitudine umila. Este important sa ne amintim ca pentru a experimenta innoirea spirituala si reforma, avem nevoie sa lepadam din inimile noastre idolii pe care-i adoram, fie ei bijuterii, cosmetice, haine ne-modeste, scopuri profesionale, masini, case, si sa le inlocuim cu adorarea lui Dumnezeu.

PRINCIPIUL 4. Crestinii trebuie sa se imbraca modest si decent, aratand respect fata de Dumnezeu, fata de sine si fata de semeni. Acest principiu este regasit in cuvintele grecesti “kosmios” si “aidos” care inseamna “ordonat” si respectiv “decent. Apostolul Pavel le foloseste ca sa descrie podoabele potrivite pentru o femeie crestina (1 Tim. 2,9). Aceasta inseamna ca un crestin trebuie sa se imbrace ordonat, cuviincios, decent, fara a cauza rusine sau stanjenire lui Dumnezeu, altora sau tie insuti.

Putem viola codul de modestie al hainelor crestine neglijand infatisarea exterioara ca si dandu-i o atentie excesiva. Ellen White ne sfatuieste: “Imbracati-va curat si potrivit, dar nu sa deveniti obiect al remarcilor altora nici prin supra-imbracare nici printr-o imbracaminte larga sau dezordonata. Actionati cunoscand ca ochii cerului va urmaresc, si putem fi sau nu sub aprobarea lui Dumnezeu” A te imbraca modest si decent inseamna ca hainele vor acoperi in mod suficient corpul, astfel ca altii sa nu fie stanjeniti sau ispititi. Acest principiu este relevant astazi in special, cand moda uraste modestia si decenta ca baza pentru relatii umane normale. Scopul modei este de a vinde haine, bijuterii si cosmetice prin exploatarea sexului, astfel ca succesul comertului se bazeaza pe mandrie si senzualitate.

Biblia condamna in mod explicit privirea pofticioasa: “Oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si comis adulter in inima lui” (Matei 5,28). Hainele sumare promovate de industria de moda actuala, alimenteaza privirile pofticioase si trezesc pasiunile inimii si contribuie la depravarea timpului nostru. Prin haine modeste, femeia crestina joaca un rol esential in mentinerea moralitatii publice.

Dumnezeu ne cheama astazi sa ne imbracam modest si decent nu numai pentru a preveni pacatul, ci si pentru a conserva intimitatea. Oamenii care vor sa pacatuiasca, vor pacatui, indiferent de cat de modest sunt imbracati cei la care privesc. Scopul modestiei este nu numai de a preveni dorintele pofticioase, ci si de a conserva ceva care este foarte fragil si fundamental pentru supravietuirea relatiilor de casatorie: capacitatea de a mentine o adanca si intima relatie cu partenerul de viata. Daca vrem ca mariajul sa dainuiasca, asa cum Dumnezeu a intentionat, atunci sotul si sotia trebuie sa conlucreze pentru a pastra, proteja si hrani intimitatea. Cand totul este spus si facut, modestia va conserva bucuria intimitatii mult timp dupa ceremonia nuntii.

Sfatul apostolic de a ne imbraca modest si decent ne provoaca sa respingem poruncile modei, alegand se reflectam prin infatisarea exterioara frumusetea naturala a simplitatii si a puritatii.

PRINCIPIUL 5. Crestinii trebuie sa se imbrace sobru, evitand orice dorinta de a se expune pe sine prin haine stralucitoare, cosmetice sau bijuterii. Acest principiu este regasit in termenul “sophrosyne” folosit de Pavel pentru a descrie podoabele potrivite pentru un crestin (1 Tim 2,9). Am vazut ca termenul descrie o atitudine mintala de autocontrol, o atitudine care determina pe toiate celelalte virtuti. Pavel recunoaste ca autocontrolul este indispensabil pentru un crestin ca sa se poata imbraca modest si decent. Motivul este ca infatisarea exterioara modesta si decenta deriva din exercitarea autocontrolului.

Pavel descrie o femeie crestina convertita ca fiind cea care se imbraca sobru, prin restrangerea dorintei ei de a se expune pe sine prin purtarea de pieptanaturi elaborate, margaritare, sau haine scumpe (1 Tim 2,9). Exteriorul ei nu trebuie sa zica: “Uite-ma, admira-ma!”, ci “”Uite cum Hristos m-a schimbat din interior, spre exterior!”. O femeie care a fost eliberata de la preocuparea de a fi obiect al admiratiei, nu se va teme sa poarte aceeasi imbracaminte prea des, daca este bine croita, ordonata si se potriveste.

Indemnul apostolului Pavel este de marte actualitate astazi cand moda este stapana suprema si multi i se inchina. Ellen White ne aminteste ca “cei care jertfesc pe altarul modei au putina tarie de caracter… Ei nu au un alt scop, si viata lor nu va atinge o alta tinta. Intalnim pretutindeni femei a caror minte si inima sunt absorbite de dragoste pentru haine si pentru a fi in centrul atentiei. Sufletul lor s-a pipernicit si gandurile lor sunt centrate asupra sarmanului si josnicului egoism.” (Test for the Church, vol. 4, p. 644).

Sfatul lui Pavel de a evita hainele scumpe (1 Tim 2,9), are legatura cu ispravnicia crestina. Cheltuielile care depasesc puterea financiara nu sunt compatibile cu principiul crestin al ispravniciei. Si chiar daca ne putem permite sa cumparam haine scumpe, nu ne putem permite sa irosim mijloacele pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a ajuta pe unii semeni care sunt coplesiti de nevoi sau pentru a ajunge la cei care au nevoie de Evanghelie si de a-i ajuta in nevoile lor.

Ellen White scria: “Practicati economia in procurarea hainelor. Amintiti-va ca ceea ce purtati exercita o influenta constanta asupra celor pe care-i intalniti. Nu risipiti pentru voi insiva mijloacele de care este atata nevoie pretutindeni. Nu cheltuiti banii lui Dumnezeu pentru a satisface gustul dupa haine scumpe”. (Child Guidance p.421).

PRINCIPIUL 6. Purtarea inelelor nu este compatibila cu principiul biblic al modestiei: in decursul istoriei, de la un inel s-a ajuns la tot felul de bijuterii. Principiu se regaseste in dezaprobarea purtarii de bijuterii ornamentale (1 Tim 2,9; 1 Petru 3,3-4; Gen 35,2-4; Ex. 33,3-5). Singurul inel mentionat in Biblie de cateva ori este inelul cu sigiliu (Ier 22,24; Gen 41,42; Estera 3,10.12; Luca 15,22), care era folosit pentru sigilarea documentelor si contractelor. Purtarea inelului cu sigiliu nu este condamnata in Biblie, probabil pentru ca era privit ca un instrument al autoritatii si nu ca un ornament.

Am vazut ca inelul de logodna a fost mai intai un inel simplu de fier folosit de romani pentru a “lega” pe cei doi indragostiti in legamant. Curand insa inelul de logodna a evoluat spre inele elaborate ornamentale de aur purtat pe toate degetele. Ceea ce s-a petrecut in vechea Roma s-a repetat in istoria crestina. In Biserica primara, folosirea inelului marital a evoluat in trei etape. In prima etapa, perioada apostolica nu avem vreo evidenta a purtarii inelului marital. In a doua etapa, secolul 2 si 3, a fost o folosire restransa a inelului marital, simplu si ieftin. In ultima etapa, din secolul 4 pana azi, avem o proliferare de tot felul de inele ornamentale, incrustate cu pietre scumpe sau aur, care reflecta averea, mandria si vanitatea. Aceasta a fost real atat pentru laici cat si pentru cler. Liderii religiosi s-au acoperit cu bijuterii, ci inele, pietre scumpe si haine incrustate cu aur.

Apoi, ceea ce s-a intamplat in Biserica crestina de la inceputuri, s-a repetat mai tarziu in denominatiunile moderne. Cele doua exemple analizate, si anume Biserica Metodista si Mennonita, urmeaza acelasi tipar. In prima etapa nici bijuterii si nici macar inelul de logodna nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie doar pentru inelul de logodna. In ultima etapa concesia pentru verigheta a devenit un pretext pentru purtarea oricarui fel de bijuterii, inclusiv inele ornamentale.

Istoria a fost asemanatoare si in cadrul Bisericii AZS. In prima etapa, corespunzatoare primelor zile ale miscarii, nici un fel de bijuterie sau verigheta nu era admis. In a doua etapa s-a facut o concesie pentru purtarea verighetei doar in acele tari unde obiceiul era imperativ. In ultima etapa concesia pentru purtarea unei verighete simple s-a extins din 1986 la membrii adventisti din America de Nord. Rezultatul acestei evolutii este o crestere a purtarii diferitelor bijuterii, inclusiv inele ornamentale.

Lectia istoriei este evidenta. Inelele par sa aiba o atractie fatala. Oamenii pot deveni atat de indragostiti de inel incat ajung ispititi sa poarte tot felul de bijuterii. In mod cinstit, este recomandabil sa purtam o verigheta, acolo unde este social imperativ. Dar mai mult, este recomandabil sa purtam “veriga de aur care leaga sufletul nostru de Hristos, un caracter curat si sfant, adevarata iubire si bunatate si evlavia care sunt fructul unui crestinism adevarat, si influenta noastra va fi sigura oriunde ne-am afla”. (Test. to Ministers p.180).

PRINCIPIUL 7. Crestinii trebuie sa respecte deosebirile de gen in imbracaminte prin purtarea de haine care afirma identitatea feminina sau masculina. Acest principiu este clar aratat in Deut. 22,5, care interzice purtarea hainelor celuilalt sex. Am vazut ca in Biblie se da o mare importanta pastrarii deosebirilor de gen in haine ca si in rolurile functionale, deoarece acestea sunt fundamentale pentru a intelege cine suntem si ce rol vrea Dumnezeu sa indeplinim.

Hainele ne definesc identitatea si ne ajuta sa dezvoltam o noua identitate. Este adevarat nu numai ca suntem ceea ce purtam, dar si ca devenim ceea ce purtam. O femeie care vrea sa arate ca un barbat se va imbraca ca un barbat. La fel, un barbat care vrea sa fie tratat ca o femeie, va folosi articole femeiesti: bijuterii, parfumuri, haine impodobite. Aceasta inseamna ca atunci cand confundam elementele de gen prin haine fara gen, pierdem treptat identitatea de barbat sau de femeie si experimentam o criza a identitatii si confuzie de roluri.

Am vazut ca confuzia de roluri este prezenta astazi in camin, la locul de munca si la Biserica, devenind un serios obstacol in intelegerea rolurilor de barbat si femeie. Crestinii trebuie sa re cunoasca ca incercarile de azi de a elimina distinctiile de gen, in special prin folosirea de haine fara gen, reflecta efortul lui Satana de a distruge ordinea si frumusetea creatiei lui Dumnezeu.

Biblia nu ne spune ce fel de haine sa poarte barbatii sau femeile, deoarece recunoaste ca stilul hainelor este dictat de climat si de cultura. Biblia ne invata doar sa respectam deosebirile de gen in imbracaminte, asa cum sunt cunoscute in orice cultura. Aceasta inseamna ca noi, ca crestini trebuie sa ne intrebam atunci cand cumparam haine: Acest articol imi afirma identitatea de gen, sau ma face sa arat si sa apartin sexului opus? Cand simtiti ca un oare care articol de imbracaminte nu apartine genului dvs., urmati-va constiinta: nu-l cumparati, chiar daca este la moda!

In acest timp cand moda inclina sa elimine deosebirile de gen in imbracaminte, nu este totdeauna usor pentru un crestin sa gaseasca haine care sa-i afirme identitatea de gen. Dar niciodata nu a fost usor de a trai dupa principiile biblice. Tot asa este chemarea noastra de a nu ne conforma la valorile pervertite ale lumii, ci de a fi o influenta transformatoare in aceasta lume prin puterea lui Dumnezeu.

CONCLUZII. Nu hainele ne fac crestini, dar crestinii isi exprima identitatea prin hainele lor si prin infatisarea exterioara. Biblia nu prescrie un anumit tip de haine pentru barbati si pentru femei, dar ne cheama sa aplicam simplitatea si stilul de viata al lui Hristos, nepretentios, in haine si infatisarea exterioara.

A urma pe Isus in ce priveste imbracamintea si podoabele inseamna a sta deoparte de practicile multimii privind cosmeticele, bijuteriile, etc. Pentru aceasta e nevoie de curaj. -Curajul de a nu te supune la poruncile modei, ci de a te lasa transformat de invataturile Cuvantului lui Dumnezeu (Rom 12,2); curajul de a distinge intre capriciile modei care se schimba si de a pastra stilul permanent; curajul de a exprima iubirea din caracterul lui Hristos, nu prin decoratii exterioare “cu aur, pietre scumpe sau haine scumpe” (12 Tim 2,9), ci prin infrumusetarea interioara a sufletului cu virtutile inimii, un spirit bland si linistit care este de mare pret in ochii lui Dumnezeu” (1 Petru 3,4); curajul de a te imbraca modest, decent si sobru.

Infatisarea exterioara este un martor tacut dar vizibil al identitatii noastre crestine, care sa spuna lumii ca noi traim pentru a-L proslavi pe Dumnezeu si nu pe noi insine.

2011-02-05T12:57:00.019+02:00

În căutarea adevăratei frumuseţi!

Preaiubiţii mei tineri, în special ,domnişoare , care poate abia începeţi să descoperiţi parfumul ademenitor al acestei lumi.
Imi aduc aminte bine, că nu demult am trecut şi eu prin această perioadă dificilă.

Când sufletul meu tînjea după o iubire adevărată, după un băiat care să privească in adâncul sufletului meu şi să mă iubească pentru ceea ce sunt , nu pentru felul cum arăt.... pentru că nu aveam cine stie ce frumuseţe.

Astăzi aproape orice fată, dacă se machiază putin si işi face părul , îşi pune cateva bijuterii, poate deveni una din fetele de pe copertile atâtor reviste.Astfel, ca multe alte domnisoare, încercam şi eu să atrag atenţia asupra mea, cu tot felul de nimicuri.

Însă Dumnezeu a îngăduit că eu să mă maturizez destul de repede în inţelegerea mersului acestei lumi, astfel m-am pocăit cînd aveam doar 14 ani.

Dintr-odată lumea in care trăiam, mi s-a părut nespus de goală şi fără sens. Îmi eră scârbă de mine, pentru că simţeam că sunt foarte murdară în sufletul meu. Dumnezeu mi-a şters lacrimile pocăinţei şi a pus în mine o inimă nouă, plină de iubirea Lui, învăţându-mă să dăruiesc cât mai mult din această iubire şi celor din jurul meu.

De ,astăzi vă iubesc nespus de mult, chiar dacă nu vă cunosc personal pe toţi. Îmi pasă de faptul că vă puteţi pierde sufletul atât de usor , prin amăgirile acestei lumi. Dacă îmi da-ţi voie, aş vrea în mod deosebit să va spun câte ceva despre acele podoabe, de care vorbeam puţin mai înainte.
Pentru că mă frământă în ultimul timp acest aspect, nu pentru nu l-as înţelege pentru mine, ci pentru că nu stiam cum aş putea explica şi motiva corect altor persoane.

Biblia spune în felul următor:
"Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu." 1 Petru 3:3-4

Acest verset nu interzice categoric purtarea podoabelor,

care pot fi:

bijuteriile, coafatul, îmbrăcămintea, etc. Dar nici nu le încurajează. Mă adresez prin ceea ce spun, la domnişoarele care vin la adunare sau care aleg sa poarte numele de credincioase. Iar tot ce scriu aici, este doar o părere personală care mă rog la Dumnezeu să vă fie spre un real folos.

Eu la cei 14 ani ai mei, gandeam in felul următor: eram conştientă că băieţilor le plac fetele frumoase în exterior. Însă din ce observam, fetele care erau atât de frumoase la exterior, nu prea aveau relaţii de prietenie de durată cu băieţii, probabil pentru că se dovedeau prea pretenţioase, mândre sau mai ştiu eu cum.

Eu in inima mea căutam o dragoste adevărată, imi doream ca tânărul care mă va plăcea , să mă placă în mod deosebit pentru ceea ce-i puteam oferi din inima mea; dragoste statornică, bunătate, credincioşie, şi altele câte mi le dăruise Dumnezeu. De aceea am hotărât că nu voi ieşi niciodată în evidenţă prin podoabele exterioare, ca să nu atrag în zadar pe băieţii care căutau doar aşa ceva.
Aşa că am continuat să-mi trăiesc viaţa, echilibrat din punct de vedere al înfăţiţării mele.
Până când , desigur cineva, care este asăzi sotul meu iubit, a văzut în mine ceea ce mulţi alţi tineri nu puteau vedea.Dumnezeu nu vrea să-ti găsesti astăzi un prieten, de care mâine să rămâi dezamăgită şi plină de lacrimi.

Podoabă voastră cea mai de preţ, dragele mele surioare , este inima voastră plină de bunătate, este curăţia minţii, dăruirea, slujirea în Dumnezeu.
Solomon, a încercat toate câte se pot încerca în viaţa unui om, a avut tot ce i-a poftit inima, dar până la urmă s-au dovedit a fi toate o deşertăciune şi goană după vânt.

Dacă toate în viaţă, azi sunt şi mâine nu, oare pe ce ar trebui să punem preţ cu adevărat, pe podoaba noastra din afară, care nu ne poate ajuta să ne înfrumuseţăm şi sufletul, sau pe podoaba noastră interioară, căci omul chiar de e urât, dacă are un suflet bun, aceasta îl înfrumuseţează de 10 ori mai mult.

Mai există o vorbă care spune: "Iubeşte-L pe Dumnezeu şi fă ce vrei!" Dar oare cum Îl poţi iubi pe Dumnezeu, fără să ţii cont de poruncile Lui, de ceea ce are El pregătit să-ti ofere, fără să ţii seama de părerile Lui.
Dacă vrem să-L iubim pe Dumnezeu, trebuie să trăim în aşa fel, încât să nu fim o pricină de poticnire pentru aproapele nostru, să realizăm că orice miscare a noastra, poate duce la un val de mişcări gresite in viaţa altor persoane.
Iubeşte-L pe Dumnezeu , împodobeşte-ţi viaţa cu El şi cu siguranţă nu vei mai simţi nevoia să încerci să arăţi lumii ceea ce nu eşti de fapt.

Cu multă dragoste şi iertare pentru cele spuse , dacă au supărat pe cineva, rămâneţi voi înşivă!

Slăvit să fie Domnul!

2011-02-03T23:08:00.006+02:00

A şti şi a crede sunt lucruri diferite!

Domnul Iisus Hristos a venit în lumea noastră păcătoasă să trăiască şi să moară pentru ca omenirea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu.

“Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32).

Manifestând iubirea şi mila lui Dumnezeu, El a descoperit lumii caracterul Tatălui ca, privind la acest caracter, omul să poată fi condus să-L iubească pe Tatăl şi să se încreadă în El.

“Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei (simţită în inimile lor) şi Eu să fiu în ei” (Ioan 17:26,).

În cuvintele şi faptele lui Iisus Hristos este descoperit omenirii caracterul lui Dumnezeu în toată frumuseţea şi atracţia lui.

Privind viaţa Sa de binefacere pe acest pământ, noi vedem dragostea Tatălui, pentru că

“cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).

Privindu-L pe Hristos, noi începem să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi, pentru că

“Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8).

Biblia acordă o mare importanţă înţelegerii de către noi a lui Dumnezeu.

Isus a spus: “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

Dar aceasta nu înseamnă a şti doar ceva despre Dumnezeu.

Noi putem şti totul despre Dumnezeu, fără însă a-L cunoaşte; de aceea, o cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu, o relaţie cu Dumnezeu, este mult mai importantă decât a şti despre Dumnezeu.

O asemenea cunoastere a lui Dumnezeu se manifeste dupa Nasterea din Nou a sufletului nostru, după o curaţare deplina a păcatelor prin pocăinţa noastra.

Cunoasterea lui Dumnezeu creste pe măsură ce noi acceptăm cu încredere fiecare acţiune a Divinităţii.

O încredere în Dumnezeu care trece dincolo de cunoaşterea noastră limitată despre Dumnezeu.

Această dragoste şi încredere în Tatăl nostru, care risipeşte orice lipsă de înţelegere pe care am putea-o avea despre El, este marea noastră nevoie şi este, de asemenea, nevoia lumii.

"Şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9), a distorsionat cunoasterea despre caracterul lui Dumnezeu, si i-a făcut pe oameni să se îndoiască nu numai de dreptatea lui Dumnezeu, dar şi de dragostea Lui pentru ei.

Singura speranţă a omenirii este că, privind la Domnul Iisus Hristos, să ajungem să-L cunoaştem pe Tatăl nostru, într-o asemenea măsură, încât încrederea noastră în Cuvântul Său şi poruncile Sale să rămână neclintită în faţa “şiretlicului” prezentărilor greşite promovate de Satana.

Slavit să fie Domnul!

2011-02-01T16:04:00.004+02:00

Jocul Bucuriei

Se spune ca in Cuvantul lui Dumnezeu sunt 826 de vresete care ne indeamna să ne bucuram in Dumnezeu.Asta insemnând mai mult de 2 versete pe zi citite timp de un an.

Bucuria este o mireasma nespus de dulce pentru cel ce stie s-o guste, căci "când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de rusine" Ps.34:5

Bucuria este chiar si pentru cei ce trec prin felurite incercari:

"Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure" Ps.34:2

Ca să aflăm fiecare dintre noi secretului multumirii si al bucuriei, vă propun tuturor doritorilor un joc.

În fiecare zi, să cautam macar un motiv pentru care să ne putem bucura si multumi lui Dumnezeu, adăugand la acesta şi un verset din Biblie despre bucurie si multumire.!

Iar ceea ce credeti ca i-ar putea bucura si pe alţii cu adevarat, va rugam să ni-le împărtăşiţi la rândul vostru.

"Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce vegheaza asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu" Ps. 50:23

Slavit sa fie Domnul

2010-12-27T07:35:00.004+02:00

Priveşte, gândeşte, împlineşte...

Pentru ce anume îţi dedici viata?
Cui ii daruiesti zi de zi gandurile tale?
Pentru cine îţi jertfeşti timplul tau?

Exista o delimitare clara in aceasta privinţa. Poti sa trăieşti cu gandul si cu fapta ta pentru Dumnezeu sau o poti face pentru lucruri trecatoare, lumeşti... servici, cariera, bani, hoby etc.

"Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu sau pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 37-38).

Cert este un singur lucru, poti sa traieşti toata viata intr-o minciuna continua, crezand ca esti un slujitor al lui Dumnezeu, insa viata ta este impartita intre doi stapani, ceea ce este o utopie , căci "Nimeni nu poate spuji la doi stapani" Matei 6:24, sau poti incepe din aceasta clipa, sa cauti drumul cel adevarat, pe care sa paşeşti impreuna cu Dumnezeu, ţinându-te strâns de mâna Lui.

Semnele dupa care te poti orienta, este Dragostea slujitoare, jertfitoate, pentru aproapele tau. Acesta este singurul lucru pe care nu gresim daca traim, daca-l practicam. Dragostea intotdeauna te duce la Singurul Adevar, caci Dumnezeu nu este nimic altceva decât DRAGOSTE!

Iubeşte, iubeşte, iubeşte... si iarta, pentru ca toti suntem oameni si gresim, suntem supusi greselilor, dar nu te ierta pe tine atunci cand eşti prea comod, atunci cand esti prea bun cu tine insati, prea tolerant cu pacatele si greselile tale. Atunci nu te ierta, si plange-ti amarnic pacatul, pentru ca Dumnezeu este drept si nu poate ierta pe cineva care nu se pocaieste de fapta lui cu adevarat.

Traieşte pentru iubire, traieste pentru ca toti cei bolnavi sufleteste sa cunoasta Medicul Sfant, Mantuitorul lumii. Dedica viata ta in slujba lui Dumnezeu, oriune ai fi si oriunde te-ai duce. Căci pentru orice altceva daca traiesti, toate vor trece si nu va ramane nimic in urma lor, numai iubirea ta pentru Dumnezeu si pentru aproapele tau te va urma in vesnicia ta.

Trăieşte astazi, nu maine... trăeşte acum nu mai tarziu, căci timul nu ne apartine. Dumnezeu hotaraşte cand sa se opreasca timpul pentru noi toti. Si se poate opri chiar azi, chiar mai tarziu, numai El cunoaste.

Fii binecuvantat si binecuvinteaza pe altii prin viata ta!

2010-12-26T08:11:00.006+02:00

Mireasma Familiei

„Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspîndeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.

În adevăr, noi sîntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sînt pe calea mîntuirii şi printre cei ce sînt pe calea pierzării:

pentru aceştia, o mireasmă dela moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă dela viaţă spre viaţă. Şi cine este deajuns pentru aceste lucruri?

Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.”

2 CORINTENI 2:14-17

Fiecare casa are un miros specific.De cum intri inauntru te izbeste un iz de mancare,de parfum,de odorizante.In alte case se poate simti un miros greu.Fiecare familie incearca sa de-a un miros placut caminului.Poti sa dai in caminul tau mireasma lui Cristos sau mireasma pacatului.a stricaciunii,a mortii. Mai jos avem cateva MIRODENII care pot da un miros placut caminului nostru :

AFECTIUNEA :Eeseni 5 :1-2

O fetita a fost intrebata o data :Ce este dragostea ? Raspunsul ei a fost : Dragostea este atunci cand doi se imbratiseaza si se saruta.

Sotul,sotia si copii trebuie sa simta afectiunea in camin.Ei trebuie sa se simta acceptati,doriti si iubiti .

Cum poti sa iti areti afectiunea fata de copii ?

Ii i-ei de mana si mergeti aproape unul de celalalt.Nu iti lasi niciodata nevasta in spate cu 3 metri fata de tine.Iti mai areti afectiunea fata de cei din familie si prin mangaieri.Este ceva foarte normal sa iti imbratisezi sotul,copii,sotia.Atingeti-va copii,sotia,sotul.Mangaiati-va.Fa-ti familia sa simta ca ii iubbesti asa cum sunt.Chiar daca nu sunt asa cum ti i-ai dorit iubeste- asa cum sunt.Fiecare din ei sunt unici. Psalmul 127 cu 3 spune ca fiii sunt o mostenire de la Domnul,sotul/sotia este darul lui Dumnezeu pentru noi.Nu exista perfectiune,fiecare are lipsuri dar si atunci asigurati-va familia ca este iubita de voi,si nu de altii.Faceti-va familia sa simta aceasta mirodenie care da o aroma placuta caminului.

RESPECTUL

Respectul este de doua feluri :cel pozitional(respectul care se cuvine) Efeseni 6 :1—3 din ceea ce suntem si respectul care se castiga din ceea ce suntem.Ce fel de exemplu ai fost pentru cei din familia ta ?Am castigat respectul ???

ORDINEA SI DISCIPLINA

Nu poti sa ai o casa in care sa ai haos.Ca sa ai o casa buna trebuie sa ai reguli.Lista trebuie sa fie scurta ca sa poata fi retinuta.Nu schimba regula jocului in timpul jcului.Ca sa ai ordine si disciplina trebuie sa trasezi responsabilitati.Nu dati totul de-a gata copiilor.Dumnezeu vrea ca noi sa functionam la capacitate maxima.Fiecare din familie are dreptul la opinii :atat sotul cat si sotia cat si copiii.Sunt si sotii abuzate emotional care nu au dreptul la opinii,au draptul doar la a lucra,a spala,a gati si a tacea.

VESELIA

Faceti-va loc la veselie in casele voastre.2 Corinteni 2 :3 este esential.Ioan 16 :21,17 :13 Trebuie sa te bucuri in primul rand ca il ai pe Dumnezeu.

LAUDA SI APRECIEREA

Fii gata sa iti lauzi copiii,sotia,sotul petru felul in care arata,gateste,face curatenie.

Cand ţi-ai laudat ultima data partenerul ??Oare se simt partenerii nostrii apreciati.Sa facem in asa fel ca atunci cand ne intoarcem acasa de undeva sa fim astepat cu drag….

Asa sa va binecuvanteze Domnul din Sion !

Preluat de pe www.femeiacredincioasa.wordpress.com

2010-12-25T06:55:00.005+02:00

Noaptea Nasterii

Nuţu Vâtcă

Asculta mai multe audio colinde

2010-11-16T14:10:00.010+02:00

Inima de piatră

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
Prov. 4:23

O, inimă de piatră, cât de greu poate ajunge Domnul la tine!
Cat de periculos este sa ai o inima de piatra. Aceasta a fost odata plina de viata, dar dezamagirile, durerile si greutatile , si mai ales neincrederea in Dumnezeu au transformat-o in piatra. Ea nu mai poate simti nici ce-i vorbeste Dumnezeu, nici asculta vreo mustrare, ea este plina de resentimente nerezolvate.

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,
ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte
Isaia 59:1-2

Cand ajungi sa ai o inima impietrita, e foarte greu si pentru Dumnezeu sa o inmoaie.
Vai de omul pentru care nu se roaga nimeni, atunci cand acesta ajunge intr-o astfel de stare. Daca se mai roaga cineva, tot este nadejde de scapare pentru sufletul cu inima de piatra.
Exista pacate in viata noastra de care suntem legati si nu ne putem desprinde de ele, poate nici nu vrem, iar acestea lucreaza la impietririea inimii noastre. Incetul cu incetul ne obisnuim cum ele, acestea devenind ceva normal pentru noi.

Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite.
- Prov.10:17

Nepasarea fata de Dumnezeu si fata de semeni, este in stransa legatura cu manifestarile inimii impietrite. Daca esti un credincios, care odata ai trait inflacarat cu Domnul, iar acum satana te-a pus in banca ta, pentru ca din varii motive te-a facut sa crezi ca nu mai poti face voia lui Dumnezeu, esti inselat amarnic. Satan stie ce potential exista in tine, si te-a pus in banca ta, tocmai ca sa nu iti cunosti capacitatile cu care te-a inzestrat Dumnezeu.
Puterea este la Tatal din ceruri, daca El te trimite undeva, inseamnă ca stie potentialul tau, prin El. Ai sa poti sa arati slava Lui doar prin dragostea ta inflacarata.

O, inimă impietrita, daca nici acum nu te vezi in oglinda, si nu lasi sa se vada ceea ce constiinta iti arata, tu nu vei gusta niciodata din dulceata trairii cu Domnul. Nu vei cunoaste niciodata cat de mult valoreaza un curcubeu dupa o puternica furtuna, nu vei sti cat de dulce este mangaierea lui Dumnezeu dupa o lunga suferinta. Poate nu vei vedea niciodata cum cineva il afla pe Iisus si se naste la o viata noua, total diferita de cea veche datorita muncii si jertfei tale.

O inimă, inimioară... lasa vocea Duhului lui Dumnezeu sa-ti vorbeasca, asculta mustrarile, lasa-ti inima sa sangereze din nou de iubire, chiar daca asta ar insemna sa mai fie ranita din nou.
Daca inima sufera alaturi de Domnul, ea nu va putea niciodata sa se pietrifice.

Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.
- Prov. 14:26

Fii binecuvantat!

2010-11-07T16:05:00.011+02:00

Intoarce-te fiule....

"Un fiu intelept este bucuria tatalui sau, dar un om nesocotit dispretuieste pe mama sa"
Prov.15:20

Cand iti consumi toata energia si iti daruiesti toata bucuria in activitatile care nu au nici o legatura cu Dumnezeu, esti in pericol. Pericolul este cel al fiului risipitor. Poate nu ai ajuns sa te hranesti cu roscovele porcilor sau sa arati zdrentuit , insa esti cu siguranta in etapa cheltuirii banilor, a distractiei, a placerilor, a nebuniei sau pur si simplu a pierderii timpului.

Privind imaginea in care fiul sta in genunchi si imbratiseaza cu durere picioarele tatalui sau, pentru a cere iertare si ingaduinta, mi-a venit in minte imaginea noastra, atunci cand ne dam seama cat de risipitori suntem cu tot ce ne-a daruit Dumnezeu: parinti, frati, surori, familie, copii, sanatate, bunastare.
Astazi avem tot ceea ce ne este necesar, pentru ca Dumnezeu ne-a dat cu cea mai mare dragoste , tot ce a avut mai bun. Insa timpul se scurge atat de repede si noi nu ne dam seama, ca ramanem singuri, saraci, si devenim un "nimic" , asa cum suntem fara Dumnezeu.

Exista posibilitatea sa nu ajungem totusi in starea ultima si deplorabila a fiului risipitor din Biblie, daca ne dam seama in aceasta clipa, ca suntem in acest pericol. Daca incepem sa ne uitam in ogllinda sufletului nostru, si sa recunoastem cat am gresit.

Nu, Dumnezeu nu este impotriva bucuriei, impotriva fericirii noastre, ci stie ca adevarata viata nu exista decat in El, in trairea poruncilor Sale si in Cuvantul Sau.

"Frica de Domnul duce la viata, si cel ce o are petrece noaptea satul fara sa fie cercetat de nenorocire".
Prov 19:23

Tot ce ofera lumea din jurul tau nu este decat minciuna, dispret, slava desarta si in final moarte.
Cu suguranta nici nu te gandesti ca vei ajunge in iad, doar nu esti tu unul din acei criminali sau hoti care stau prin inchisori, dar stii tu oare ca in iad nu se ajunge nici foarte greu? E un drum foarte usor, mergi tot inainte fara sa te gandesti la nimic deosebit, sau pe oriunde ai lua-o tot acolo ajungi.

Trezeste-te! Incotro mergi?
Opreste-te si priveste in sufletul tau, in jurul tau si vezi unde ai ajuns?
Apoi priveste in sus, pe Cruce , unde Domnul Iisus te imbratiseaza cu atata drag, cu bucuria iubirii iertatoare, pe care o poti simti numai daca te arunci in bratele Lui.
Acolo pe Cruce, El te asteapta si acum, asa cum il astepta si tatal batran pe fiul sau plecat.

"Inceteaza fiule sa mai asculti invatatura, daca ea te indeparteaza de invataturile intelepte".
Prov. 19:27

Tot ce alegi tu sa faci acum, astazi, poate fi spre moartea sufletului tau sau spre invierea lui. Odata cu Iisus cel inviat din morti, poti fi si tu inviat si salvat de robia pacatului. Pentru ca atunci cand Dumnezeu nu este Tatal tau, satan este stapanul tau. El te orbeste, te leaga cu lanturile mortii, te taraste si rade de halul in care ai ajuns sau vei ajunge.

Intoarce-te fiule, intoarce-te!Paraseste amagirile si lucrurile desarte, care nu te duc acolo unde iti doresti de fapt.

Schiimba-ti astazi stapanul. Schimba-ti-l cu Cel de pe Cruce, care si-a dat viata Lui , slava cereasca, pentru tine; caci plata pacatelor tale nu era decat moartea iar Domnul Iisus a invins moartea, Acum poti fi liber.
Doar sa il lasi pe noul tau stapan sa te dezlege.

Fii binecuvantat in veci!

2010-10-19T08:18:00.013+03:00

Cu sufletul ca roua dimineţii!

Cine stă în credinţă, are faţă de Domnul Iisus adevărata stare de suflet pe care trebuie s-o aibă!

Pentru cel credincios,Domnul Iisus Hristos nu este o fiinţă cu care nu ştie ce să facă şi al cărei rost în lume să nu-l înţeleagă. Domnul Iisus nu este pentru el ceva de a doua mână, ci este soarele în jurul căruia se mişcă şi se învârt gândurile lui, voinţa lui, tot ce este al lui. Numele Domnului Iisus nu este pentru el un sunet gol, care nu-i spune nimic, ci un nume plin de înţeles, de putere, de har, de viaţă şi de biruinţă.

"Numele Tău este ca o mireasmă vărsată"
( Cântarea Cântărilor 1:3)
Domnul Iisus este totul: " El este alfa şi omega, începutul şi sfârşitul",
"Dumnezeu binecuvântat în veci"(Rom 9:5)

Fără de El credinciosul nu poate să trăiască, aşa cum nu poate să trăiască peştele fără apă; cu El însă poate toate. Domnul Iisus este lauda lui, bucuria lui, fântâna fericirii lui, steaua nădejdii lui, slava lucrării lui, coroana neprihănirii lui, izvorul sfintirii lui, pe scurt totul. Fără Domnul Iisus el n-are nimic; nici pace, nici bucurie, nici nădejde, nici mângâiere în lumea aceasta, nici in cea viitoare.

Inima celui ce stă în credinţă, bate cu putere pentru iubitul său Stăpân!
El este plin de dragostea Domnului Iisus. Un astfel de om poate să lase pentru Domnul Iisus: case, fraţi, surori, tată, mamă, soţie. copiii(Matei 19:29). Pentru Domnul el poate să-şi jertfească patria ( ca misionarul care merge în ţări depărtate de ţara lui), averea , ba chiar şi viaţa. Nimic nu este pentru el prea scump, prea mult, el se socoteşte aţa de neînsemnat, încât dacă Domnul Hristos vrea să se slujească de el, nici nu se gândeşte ce se va alege de el. Îşi dă bucuros orice picătură de sânge pentru slava Domnului Iisus. Chiar moartea nu poate să-l despartă de dragostea Domnului.

Mai mult,pentru cine stă în credinţă,dragostea către Domnul Hristos este aşa de mare, că-l umple de râvnă pentru slava Lui(.....)

Ce zici tu de asta? Cum ţi se par aceste lucruri? Cum stai tu în ce priveşte iubirea faţă de Domnul? Cum I-ai slujit tu până în ceasul de acum? Ce te-a costat pe tine credinţa în Domnul Iisus? Ce ai suferit tu pentru El? Arde inima în tine pentru El,şi este ea plină de iubire? Ce simţi tu când este rostit numele Lui?

Să răspundă cugetul tău! Şi dacă vezi că inima îţi este rece şi fără iubire faţă de Domnul, dacă legătura ta cu El nu te-a costat nimic, şi ca El n-a fost şi nu este totul pentru tine, atunci ai dovada că nu stai în credinţă. Cum stai tu fratele meu? Cum stai tu sora mea? Eşti tu un om care crede cu adevarat in Dumnezeu sau eşti un făţarnic?

"Gânduri creştine" de fr. Ioan Marini

2010-10-01T10:31:00.003+03:00

OAMENII DREPŢI SE DUC...

"Oamenii drepti se duc...", zice prorocul Isaia (57, 1-2). Dar opera lor rămâne, ca şi numele, pentru folos şi pomenire veşnică.

"Martor credincios al Domnului Iisus,
sol al Veştii Bune, vrednic şi supus,
ţi-ai sfârşit lucrarea, lupta ţi-ai sfârşit,
astăzi eşti cu Domnul Care L-ai iubit."

Plecarea dintre noi, a scumpului nostru frate AURICA ANDRONE, în după amiaza acestei zile în jurul orei 17.00, lasă un gol imens în sufletele noastre dar în acelaşi timp Dumnezeu pune în noi o nadejde mai bună, nădejdea revederii.

"...Ne doare că pleacă să doarmă sub glie,
Şi ochii purta-vor un gol dureros,
Da'-n inima noastră şi-n cer va sa fie
Acelaşi, iubit, giuvaer pretios..."

Domnul Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa şi să-i răsplătească alergarea lui în slujba Sa cu Viaţa Veşnică!
A fost cu adevărat un copil al Domnului, care lupta hotărât împotriva păcatului, începând cu cel din viaţa lui, din familia lui, din Adunarea lui şi din toată Frăţietatea.
Era un exemplu pentru cei care încă mai şovăiau pe Calea Domnului şi pentru cei care nu-şi "găseau" timp pentru Lucrul Lui.

Frate AURICA ANDRONE, pentru noi data de azi va fi încă o dată de aducere aminte în cinstea oamenilor lui Dumnezeu, care şi-au sfârşit alergarea, apucând Cununa! Dumnezeu să ne ajute să ne revedem acolo Sus în Împărăţia Sa!

"La revedere"

scumpul nostru frate AURICA ANDRONE şi chiar dacă pentru o vreme vom fi despărţiţi, va sosi în curând clipa marii revederii, când vom fi din nou împreună cu toţi cei care vor fi iubit şi aşteapt venirea Lui.

Înmormântarea va avea loc Duminică 03.10.2010 la Comăneşti
acolo unde a trăit şi a luptat pe frontul Oastei în ultimii ani de viaţă.

preluare de pe: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2010/09/oamenii-drepti-se-duc.html

2010-09-30T06:42:00.006+03:00

Pe cine urmezi tu?

"Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. " "Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. "

Ioan 10:2-5; 9

la un moment dat iudeii i-au zis Domnului Iisus: "Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. "v.24 iar drept raspuns Iisus le-a zis: " ...Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele, oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine." v.26,27

Citind acestea ma intrebam, oare cum ar trebui sa fiu eu ca sa fac parte din oile care-L urmeaza pe Domnul, si ce inseamna sa cunosti glasul Lui? In lumea de azi sunt multe voci care te indeamna sa le urmezi, vocea banilor, a frumusetii, vocea ingrijorarilor, vocea fricii, a bauturii, a distractiei etc. Insa de o singura voce trebuie sa ascultam, glasul Singurului Pastor adevarat. Cum pot sa-i cunosc vocea Lui? Pai, Cuvantul Lui cel Sfant, Biblia ne arata exact cum trebuie sa traim, ca sa fim niste oi din staului Sau. Totul depinde de mine, de noi daca dam ascultare glasului Sau. Daca nu ne calauzim dupa vocea Lui, mereu punem la indoiala daca este El pastorul Cel adevarat, daca chiar trebuie sa facem tot ce spune El, atunci vom fi ca iudeii, spunandu-ne Domnul Iisus : voi nu sunteti oile mele.... Ce trist e sa te gandesti ca poti auzi aceste cuvinte de la Domnul si sa fie adresate tocmai tie.

...de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla...

Ferice de cei care urmeaza pe Domnul pana in cele mai marunte lucruri ale vietii,
care cu grija rostesc cuvintele ca sa nu jigneasca pe cineva,
care se gandesc la oamenii sarmani si le da o mana de ajutor,
care se lupta sa fie lumina in insasi familia lor, acolo unde este cel mai greu sa fii credincios adevarat;
care se straduie sa iubeasca tocmai pe cel mai greu de iubit om;
care nu inseala pe nimeni cu nici un ban, cu nici un cuvant.... etc

Prin astfel de lucruri ajungi sa cunosti pasunea adevarata a Pastorului tau si tu insuti sa fii o lumina pe calea ce duce spre ea.

Fii de astazi o oita ce vrea sa cunoasca glasul Pastorului ei!
Amin.

2010-09-27T14:59:00.002+03:00

Scrisoare catre prietena mea

Draga mea prietena, Imi este dor de tine si ma gandesc adesea la tine, la toate clipele petrecute impreuna, cand filosofam despre viata si mancam ciocolata pana dimineata. Iata-ne acum mari cu o traista mare de vise, sperante, dorinte...copii nu mai suntem pentru lume dar pentru noi vom ramane mereu copii cu sufletul cald si colorat.

In primul rand iti multumesc ca existi si ca faci parte din viata mea, esti un chip frumos lucrat de Dumnezeu si ai calitati deosebite. Te am ca prietena si ce poate fi mai minunat decat sa-I multumesc Lui Dumnezeu ca prin tine, eu devin mai buna, mai inteleapta, mai deschisa!

Atunci cand timpul mi-l petrec cu tine, simt ca sufletu-mi danseaza si totul in jurul meu este plin de culoare si bunatate. Pentru ca tin mult la tine si imi doresc cu ajutorul Maicii Domnului, sa devii o floare in gradina Sa, sa te bucuri de parfumul tau in toate zilele as vrea sa-ti scriu aici ceva ce nu vreau sa uiti. Noi oamenii suntem ca niste actori pe o scena…fiecare cu rolul lui, cu imbracaminte lui, cu starile sale interioare…

Din acest motiv, imagineaza-ti draga mea, ca fiecare om pe care-l intalnesti aici te va invata ceva, fie bine, fie rau. Asa ingaduie Dumnezeu ca printr-o suferinta sa ne intoarcem la El, sa-l cautam, sa dobandim iubirea sau sa ne curatam de anumite neputinte, cunoscandu-ne astfel pe noi mult mai bine. Daca Dumnezeu iti trimite bucurie, multumeste din inima, bucurate si tu de ea, pentru ca Dumnezeu te iubeste si iti vrea fericirea vesnica. In drumul tau cu siguranta ca vei intalni piedici si ispite, vei fi surprinsa de lume, vei intalni singuratatea, deznadejdea, supararea…dar nu te speria, nu esti singura! Chiar nu stiai? Este un rol…joaca-l! si ca un mic secret : ai un inger pazitor minunat, ca sa mai completez putin, Sfintii Lui Dumnezeu, apoi Mama noastra,a tuturor, Maicuta Domnului. Poate ca nu simti, dar ei sunt cu tine, vorbeste cu ei prin rugaciune!

As vrea sa-ti scriu aici si despre baietii pe care-i vei intalni. Iubirea...toti tanjim dupa iubire, dar ce e iubirea? Iubirea este o taina! Daca te uiti la un fruct, la o floare, la un zambet de copil, aia e declaratia de dragoste pe care Dumnezeu ne-o face in fiecare zi. Zambeste si tu, nu e o minune? Baietii vin si trec, pana il vei intalni pe cel care este pentru tine. La fel este si pentru ei, ne cunosc, ne plac, daca nu avem puncte comune, au si plecat! Tu trebuie in primul rand sa ai grija de tine, de trupul si sufletul tau. Nu te compara niciodata cu alta fata, nu imita lumea si cuplurile de la televizor, accepta-i asa cum sunt, nu uita ca fiecare are rolul sau. Important este sa-ti pastrezi linistea, credinta si iubirea. Relatia ta cu Dumenzeu este ceea ce conteaza, daca te vei lasa in mainile Sale, atunci cand esti confuza, cand nu stii ce vrei, Bunul te va ajuta.

Daruieste-I Domnului, partea ta constienta, ca El sa patrunda astfel si in subconstientul tau, sa te cunosti astfel pe tine. Asta trebuie sa inveti, sa te cunosti pe tine insusti, sa daruiesti iubire, sa fii politicoasa si decenta.
Nu te darui primului venit, ci astepta sa-l cunosti, sa vezi cum gandeste, ce calitati si defecte are, cum se comporta cu ceilalti oameni…si mai ales cerceteaza-l daca el are credinta in Dumnezeu. Poate acum pentru tine nu conteaza, dar mai tarziu va conta foarte mult!
Fi atenta la comportamentul cu ceilalti oameni, ca sa stii cum vei fii si tu tratata, pentru ca la unele persone iubirea este trecatoare, ei traiesc in lume, iar tu nu meriti sa suferi, trebuie sa ai grija! Sexul nu trebuie confundat cu dragostea.

Un baiat care te respecta, care nu te intreaba daca esti domnisoara, sau nu, care nu te preseaza sau iti spune nu stii ce pierzi, inseamna ca sigur are o conduita si intentii mai bune. Daca-l vezi ca viata sa se focalizeaza in jurul sexului, al banului, al lumii…atunci nu este pentru tine. Cauta la inima lui, vezi ce simte, cum gandeste, gandeste-te daca merita cu adevarat sa ai o relatie cu el, daca te face sa te simti frumoasa si cel mai important, sa te simti TU, fara sa fii constransa!
Draga mea prietena, sexul inaintea casatoriei nu se merita si nu duce la nimic bun. Fara binecuvantarea Lui Dumnezeu prin casatorie, nu te vei putea bucura prea mult de el. Acum, Dumnezeu are judecatile Sale, tu doar lasate in voia Lui si sunt sigura ca te indruma pe drumul cel bun. Trupul tau este templu al Duhului Sfant, iubeste-l, nu-l vatama prin patimi. Astepta si bucura-te acum de tot ce ai…prin rugaciunea vei avea mereu mintea limpede si vei fi aproape de Dumnezeu.

As vrea sa inchei spunandu-ti, ca si iertarea este o taina, daca vei suferii, este pentru ca asa trebuia sa se intample, dar tu trebuie sa ierti, sa inveti din experinta ta, Domnul iti va da vindecare si de atunci vei stii ce sa faci. Iarta draga mea, pe toti cei care iti vor gresi, au rolul lor…Iarta-te si pe tine, accepta-te asa cum esti si ai grija de tine! Daca te vei casatorii sa fie din dragoste pentru ca asa i-ai cerut Lui Dumnezeu!
Astept vesti bune de la tine, si iti mai scriu cat de curand!

Cu multa dragoste, a ta prietna.
Publicat de Un copil la 11:12

2010-09-20T11:18:00.000+03:00

2010-09-19T08:44:00.002+03:00

Mesajul zilei!

2010-07-02T15:58:00.009+03:00

Inainte cu noi biruinte!

Dragii si scumpii mei cititori,
stiu am lipsit mult :)

Dar in tot acest timp m-am gandit la ce as putea sa va mai marturisesc, care sa fie spre folosul sufletelor voastre si spre folosul sufletului meu. Pentru ca odata cu voi ma intaresc si eu prin ceea ce scriu.

Intre timp Dumnezeu ne-a mai binecuvantat cu o fiinta minunata, nascuta pe 20 iunie 2010, pe care o cheama Tanase Mariuca. Suntem acum o familie de 6 membri. Ma simt o mamica foarte fericita ca am putut trece prin tot ce presupune sarcina si nasterea , pentru a 4 oara in doar 7 ani.
Sunt epuizata fizic, bineinteles, dar ce conteaza?... cand ii vezi pe toti 4 micuti sanatosi si voiosi.

Ce loc si ce rol a avut si are Dumnezeu in toate prin cate am trecut?
Ma simt mereu vinovata, ca nu pot sa-I arat destul, cat de mult Il iubesc, si cat de mult simt cum El este cu mine. Deseori seara cad franta de oboseala si doar daca mai reusesc sa ma gandec la El si sa-i spun un: Multumesc Doamne si pentru aceasta zi!
Totusi exista o permanenta zbatere pentru a trai cu mai multa intensitate viata de partasie cu Dumnezeu. Ma simt ca un pui de avicola, care pe din afara arata frumos, dar nu e bun aproape de nimic, decat pentru cateva bucatele de carne.

Nu avem dreptul nici o clipa sa ne dezvinovatim inaintea oamenilor, dar mai ales inaintea lui Dumnezeu, ca viata noastra nu e plina de lumina lui Dumnezeu, decat, din cauza lenevirii noastre spirituale si a delasarii.

Imi imaginez adesea cum deja stau in fata lui Dumnezeu, El imi pune intrebari de genul: de ce nu am facut ce trebuia pentru ca Evanghelia Lui sa fie cunoscuta de mai multe suflete, iar eu cu capul aplecat nu pot raspunde la nici o intrebare, pentru ca imi dau seama ca orice as spune , nu asa avea dreptate si nu ma pot dezvinovati cu nimic.

Domnul este mai aproape decat ne putem noi imagina. Cum este viata noastra, stiind ca foarte degraba va trebui sa dam ochii cu Cel pe care pana acum la tot tinut undeva ascuns in gandurile noastre, sau nestiut prea bine de cei care ne-au inconjurat? El care trebuie sa fie pe primul loc in toate, de dimineata pana seara, de la lucrurile marunte pana la cele mai mari, de la lucrurile nestiute pana la cele mai cunoscute.

Cu toate ca nu-mi place sa cer la altii ajutorul, indraznesc sa va cer voua fratilor mei in Hristos care sunteti mai tari decat mine in credinta, sa va rugati si pentru mine si pentru familia noastra, ca sa ajungem impreuna in binecuvantata Imparatie a lui Dumnezeu. Iar eu sunt gata sa ma rog pentru oricine are nevoie, si imi cere acest lucru. pentru ca rugandu-ne unii pentru altii sa ne simtim mai puternici in lupta crunta pe care o avem de dus pentru a ne salva sufletele noastre slabe.

Domnul sa ne ajute pe toti!

Slavit sa fie Domnul!

2010-02-21T12:39:00.008+02:00

Ca o cămila prin urechile acului...

De ce Domnul Iisus afirma adesea ca bogatii vor intra cu greu in Împărăţia lui Dumnezeu?

Să vedem mai intâi cam ce inseamnă şi ce face bogăţia:
- bogăţia, bunastarea materială, te face să te simti cineva important, ceea ce contravine principilor si indemnului Duhului Sfânt de a vedea mereu pe altii mai presus decat tine;
- bogăţia îţi dă un sentiment fals al siguranţei;
- bogaţia este o piedică în calea mântuirii şi a uceniciei,pentru că atunci când te crezi cineva , consideri că nu mai ai nevoie de învăţăminte de la alţii;
- bogaţia te indeamnă să crezi că nu mai ai nevoie de Dumnezeu;

Biblia spune:

"Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra."
Matei 6:21

Inima noastră trebuie s-o păzim de toate lucrurile care o tin roabă de materialism, egoism şi răutate. Un credincios trebuie să se cerceteze pe sine insuşi cu multă sinceritate şi să vada de ce anume este legata inima lui, gandurile lui. Este ea legata de bunuri; tine la tot felul de lucruri pieritoare mai mult decat la relatia cu Dumnezeu. Se gandeste mai mult la cele pămanteşti decat la cere cereşti?

Bogăţia si bunăstarea te impiedica să ai o părtaşie profunda cu Dumnezeu, daca esti un credincios. Ea nu te va lasa sa inaintezi, sa cresti in credinta, pentru ca ea, tine sufletul legat de firea lui pământească. Spune Cuvântul lui Dumnezeu:

"Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca? "
Ieremia 17:9

Deci a fi instarit si totodata credincios lui Dumnezeu, este nespus de periculos pentru mantuirea sufletului, deoarece nu ne putem increde in inima noastra, care ne poate insela oricand.

Nici un crestin nu ar trebui sa-si doreasca bogatia sau sa devina bogat. Poate multi ve-ti contrazice aceasta afirmatie, pentru ca pare ceva normal sa iti doresti să traiesti mai bine, nu?
Insa nu trebuie sa nesocotim intelepciunea Cuvantului lui Dumnezeu.

Crezandu-te cineva, prin faptul ca ai ceva mai mult ca altii, vei desconsidera fara sa vrei pe cei ce nu au cat ai tu. Ori nu asta vrea Dumnezeu de la noi.

Urmarirea scopului bogaţiei, are in ea rădăcina totalei instrainari de Dumnezeu.

Si acum, chiar daca nu esti o persoana bogată, si crezi ca acest articol nu ţi se adreseaza, incearca sa-ti pui totuşi cateva intrebari.
- dupa ce tânjeşte inima mea cel mai des?
- cat de mult tin eu la lucrurile mele personale, la "Bogatiile mici, neinsemnate", lucruri valoroase din viata mea? Daca ar fi sa le pierd, sau la mi le fure cineva, cat demult as suferi dupa ele?
- tanjesc eu dupa onoare, prestigiu, putera de a conduce, loc mai inalt, etc?
- daca ar fi sa pun in balantă dorintele spre care aspir zilnic, care dorinte ar predomina in viata mea, cele efemere, placerile pamantesti, sau dorintele care tin de partasia cu Dumnezeu si cu cei ai lui?

A fi sarac, nu inseamna a fi inferior spiritual fata de altii. Dumnezeu a adus Evanghelia in mod deosebit pentru cei saraci, pentru ca inima lor este cel mai fertil pămant unde poate prinde sămânţa Evangheliei. Dumnezeu preţuieste mai mult pe cei saraci, pentru ca ei au inima mai curata si mai dispusa sa se apropie de lucrurile ceresti, spirituale.

Un crestin trebuie sa ceara de la Domnul, sa aiba atat cat ii este strict necesar, daca nu vrea sa-L piarda fara sa-si dea seama pe Dumnezeu din viata lui.

Departeaza de la mine neadevarul si cuvantul mincinos; nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie.Ca nu cumva, in belsug, sa ma lepad de Tine si sa zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, in saracie, sa fur si sa iau in desert Numele Dumnezeului meu.
Proverbe 30:8-9

Sa dam slava şi cinste lui Dumnezeu pentru atât cat avem in viata, pentru ca, fie ca avem de toate , e o binecuvnatre de la El si trebuie sa avem mai multa grija de suflet, fie ca avem strictul necesar sau poate mai putin, sa le luam pe toate ca pe o chemare la cele duhovnicesti, ca sa ne apropiem din ce in ce mai mult de Hristos, Mantuitorul nostru.

Amin.

2010-02-13T16:01:00.008+02:00

Cum sa ajungi in Rai...

Slavit sa fie Domnul

2010-02-08T13:20:00.008+02:00

Criză de vorbe necesare.....

De cateva zile stau si ma gandesc la un verset, la care meditez, notez, incerc sa gasesc cateva concluzii.

" Stiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi!
Orice om sa fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie"
Iacov 1:19

Nu sunt foarte mulţi oameni care stiu să vorbeasca puţin, atunci când sunt întrebaţi, şi să spună exact ce e nevoie să spună, nimic mai mult.

"Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască."
Proverbe 10:19

Mă întrebam... de ce e nevoie ca un om să fie încet la vorbire? mai ales un om credincios?
Pentru că vorba puţină, dar dreasă bine, înseamnă a avea răbdare, înţelepciune şi pricepere. Dacă te trezeşti demulte ori ca gura ta vorbeşte fără tine, inseamnă ca ai o problemă în a fi stăpân chiar pe tine insăţi.
În cartea Proverbe am regăsit foarte multe versete, care vorbesc despre priceperea si iscusinţa aceasta, de a şti să-ţi "ţii buzele" sau de a inviora sufletul altora, printr-o vorbire înţeleaptă.

Omul care se grăbeşte mereu să spună câte ceva, ca să fie şi el auzit si să se simtă băgat în seamă, poate face multe prostii.
Spune un verset foarte bine, că "şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea" Prov 17:28, dar cred ca nu este cazul să vorbim despre acest aspect, ci mi-aş dori doar să ne gândim foarte bine, cât bine face altora vorbirea noastră sau cat rău poate face ea.

De unde putem învăţă să vorbim ce trebuie şi cum trebuie?
Spunea cineva odată, că atunci cand vrei să spui ceva anume trebuie să înveţi să gândeşti cu o clipită înainte dacă ceea ce urmează sa spui va avea consecinţe bune sau rele. Şi dacă crezi că vor fi rele, atunci fă tot posibilul şi ţine-ţi buzele, stăpâneşte-ti gura, fii stăpân pe propriul tău trup.

A învăţa să spui ce trebuie si când trebuie, ţine foarte mult de dobândirea înţelepciunii. Iar înţeleciunea o putem primi şi învăţa numai de la Dumnezeu, prin viaţa trăită cu El, prin cunoaşterea Cuvântului Său.

Mai este un verset care aş vrea sa-l împărtaşesc cu voi şi poate chiar să mă ajutaţi sa-l înţeleg mai bine decât, cred că l-am inţeles.

"Căci din prisosul inimii vorbeşte gura"
Matei 12:34

Ce inseamnă acest prisos?
Înseamnă surplus de ceva anume, nu?
Şi atunci care ar fi problema acestui surplus? este el bun au rău? Dacă suntem sinceri cu noi, ne putem da seama destul de usor, ca acest surplus, este de obicei răutate, invidie, egoism sau nervozitate. Şi dacă inima noastră mai dă şi pe din afară din acestea , atunci e o problemă.
Ca şi copii ai lui Dumnezeu suntem datori să căutăm să fugim, să scăpăm de acest surplus rău şi să umplem inima cu tot ce este din Dumnezeu, cu gânduri împăciuitoare, multumitoare, altruiste, etc; tot ce inseamnă viaţa în Dumnezeu.

Vorba noastră poate de multe ori chiar ucide, fără să vrem noi acest lucru. Cum? Foarte usor. Vorbeşte cuiva de sus, cu ignoranţă, cu mandrie.
Bârfeşte pe cineva şi fă-l să se simtă un nimic.
Ceartă pe cineva fără motiv, doar aşa ca să te descarci, şi îţi garantez că acel om nu mai are mult şi poate să-şi pună capăt vieţii lui sufleteşti, viselor frumoase, dorinţelor şi nu se ştie dacă şi vieţii lui trupeşti, dacă cumva tocmai in acel moment i s-a umplut paharul amărăciunii.

Concluziile la toate aceste gânduri puteţi să le trageţi fiecare.
Cât de usor mai putem arunca de acum incolo orice vorbă?
Cât de atenţi trebuie să fim cu sufletele din jurul noastru, asupra cărora vrem noi sau nu vrem, avem o influienţă?
Cum să facem să adunăm un surplus bun in inima noastră?
Mai pot bârfi lesne pe cineva, cand stiu ca oricum va afla odata despre aceasta, si că bârfa este un mod de a injosi pe cineva in fata alteia?
Ce ton trebuie să folosesc in cuvintele mele, ca ele să nu afecteze imaginea sau starea persoanei cu care stau de vorba....

Sper ca nu am fost prea plictisitoare pentru voi dragi cititori şi mă rog ca acest articol să vă fie intra-devar de folos in viaţă.

Domnul să vă binecuvinteze.
Slăvit să fie Domnul

2010-01-29T10:20:00.009+02:00

Trăieşti?..sau vorba vine?

Ca să deosebesc bine voia lui Dumnezeu trebuie să cunosc foarte bine Cuvântul Lui.
Fără a citi zi de zi Biblia, inseamnă de fapt a nu te hrăni sufleteşte. Iar sufletul, ca şi trupul are nevoie de mâncare ca să trăiască.
Când te vezi sănătos trupeşte, poate ai impresia că şi sufletul îţi este sănătos. Dar cum crezi că poate fi el sănătos dacă nu este hrănit, dacă nu este îngrijit cu cele ale sufletului?
Intr-o zi ai putea să te trezeşti când va fi prea târziu, şi vei observa ca uleiul din candelă îţi era demult terminat, iar flacara nu mai ardea, iar tu credeai ca le ai indeajuns. Acest lucru se numeşte neveghere.
Vegherea intretine candela plina cu ulei si flacara aprinsă. Ea presupune să avem grijă mereu, ca nici o vorbă urâtă, nici o amărăciune sau supărare sau vreun alt păcat să nu pună stăpânire pe sufletul nostru.

De ce avem atâta trebuinţă să ne îngrijim de suflet?
Pentru ca el este vesnic, iar trupul trecător. Pentru că de prea multe ori ne îngrijim de trup, pierzand practic vremea cu ceva efemer, fără prea multa importanţă.

Sufletul este cel care tinde spre Dumnezeu, pentrucă el provine din Fiinta dumnezeiască, din Fiinţa cea veşnică. De aceea are nevoie de hrană potrivită, de hrana duhovinceasca, fără de care nu poate fi considerat un suflet sănătos.

Trupul este în legătura strânsă cu cele pământeşti. Deci nu este cu putinţă ca prin ingrijirea trupului să obţinem siguranţa mântuirii.
Trupul este doar o formă în care sufletul îşi are locaşul pentru o vreme. De ce?
Pentru că în această vreme sufletul trebuie să fie ori curaţat şi sfinţit pentru cer, ori poate fi inrobit şi distrus pentru veşnicie. Acest lucru depinde de mine, de tine, cărora Dumnezeu ne-a incredinţat aceast dar al vieţii.

Te numeşti un om credincios? Foarte bine, dar trebuie să fii foarte atent să nu cumva să fii un credincios doar cu denumirea.
Creştinul adevărat are un singur scop in viaţa aceasta,

- să nu trăiască pentru sine, ci să slăvească pe Dumnezeu cu gura lui, cu inima lui, cu fiinţa lui intreaga;

- şi să se jertfească mereu pentru ca alţii să poată vedea această Lumină şi calea adevarată, prin dragostea Domnului Iisus.
Alte scopuri omul credincios nu poate avea, decăt dacă ele sunt pământeşti, trupeşti, trecătoare şi mai ales zadarnice.

Dacă cumva îţi analizezi acum viaţa, şi ea ţi se pare mult prea draga şi mult prea scumpa ca să n-o trăieşti cu toate câte îţi oferă lumea, atunci o vei pierde cu siguranţa.
Dacă însă viaţa ta nu poate avea alt sens decât a trăi şi a muri pentru Hristos, pentru a vedea pe alţii mergând pe calea veşniciei, atunci sufletul tău trăieşte cu adevarat şi nu va muri niciodată.

Slăvit sa fie Domnul!

2010-01-08T12:24:00.014+02:00

Pe cine voi trimete?
a intrebat odinioara Domnul...

Câmpul de lucru al Împărăţiei lui Dumnezeu s-a lărgit. Cei 12 trimişi ai Domnului nu răzbesc, de aceea Domnul cheamă încă 70 de lucrători. Ei merg doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi-n toate locurile pe unde avea El sa treacă.(...)

Astăzi cînd s-a apropiat timpul ca El să vină iaraşi, ucenicii Lui ar trebui să pornească din sat in sat, din oraş în oraş şi să vestească tuturor oamenilor şi acestei lumi rătăcite şi adormite marele eveniment al întoarcerii Lui din nou.(...)

Dar ucenicii de azi sunt atât de slabi şi neajutoraţi. De abia li se aude glasul ici-colo. Parcă au uitat cu totul de Stăpânul care i-a trimis.Somnul i-a cuprins amarnic pe atâţia şi atâţia dintre ei. Dar când trâmbiţa va suna, ce veţi face ucenicilor, care nu v-aţi făcut datoria?(...)

Un ucenic al Domnului nu poate fi un om liniştit, nepăsător şi iubitor de tihnă, atâta vreme cât un miliard de păgâni nu-L cunosc pe Hristos, iar pe altă parte , milioane de creştini au o viaţă nu tocmai depărtată de acelora, din pricina neştiinţei şi a păcatului în care se găsesc. Porunca pe care ucenicii Domnului au primit-o este: "Mergeţi" "Lucraţi" " Vorbiţi".... " Nu tăceţi"....

"Nu putem să nu vorbim"
( Fapte 4,20; 5,29,32)

Misiunea de a propovădui Evanghelia nu era la început o "slujbă" ca oricare alta , pentru care omul se pregătea prin învăţătură şi şcoli. Nu! Ci atunci mărturisitorii, vestitorii, apostolii şi propovăduitorii Evangheliei erau mai ales din cei care L-au cunoscut pe Domnul Iisus.Erau sufletele care simţeau trebuinţa de a mărturisi ceea ce s-a petrecut cu ele însele, care nu puteau să nu mărturisească ceea ce au văzut cu ochii lor şi au auzit cu urechile lor.(....)

A cunoaşte adevărul şi a tacea este o laşitate.
A cunoaşte pe Domnul şi a nu-L mărturisi este un păcat.
Un astfel de om este acela care a ştiut voia stăpânului său şi a făcut ce este rău.... soarta lui va fi soarta făţarnicilor (Mt. 24, 48-51)
Adevăratul martor este ostaşul care nu se încurcă cu treburi lumeşti, şi aceasta pentru a face plăcere celui ce l-a inscris la oaste( 2 Tim. 2,4) El spune , vorbeşte, lucreaza şi stăruie , mărturiseşte fără încetare, ascultând de Mântuitorul său, de Duhul cel Sfânt, şi de nimeni
altul.(...)

....Ne pier fraţii! Înghiţiţi de valul lumii, iată-i se afundă în valuri!....

Câţi "tăciuni" aprinşi altă dată, abia mai fumegă azi, iar alţii s-au stins de tot... Câţi din cei ce mărturiseau pe Domnul şi vesteau Cuvântul Său azi nici nu mai citesc Biblia, iar ochii lor stinşi arată că ei nici nu se mai roagă.(...)

E nevoie de făclieri ai credinţei, de soli ai dragostei care să spună celor slabi de inimă " Fiţi tari şi nu vă temeţi!"
E nevoie de jertfitori care să se arunce în valuri, pentru măntuirea altora!
E trebuinţă de cei care sunt în stare să sufere pentru ca alţii să fie aduşi la viaţa, " nascuţi" prin durerea lor.

Frate, vei fi tu cel care se jertfeşte?
Sora, fi-vei tu aceea care, din iubire pentru cei de jos, vei face totul.

Pe cine voi trimete? a intrebat odinioara Domnul,
şi profetul Isaia a răspuns pe dată: " Iată-mă, trimite-mă,!" ( Isaia 6,8)

Trebuie câţiva "nebuni" mântuiţi, care să se aşeze sub cârmuirea Duhului Sfânt şi să plece la luptă!
Trebuie câţiva tineri şi bătrâni, care să jerfească şi să dea tot, sănătatea lor, timpul lor, banii lor, talentele lor, darurile lor şi viaţa lor pentru salvarea sufletelor, pentru Domnul Hristos.

Vei fi tu cititorule unul din aceştia?
Ascultă azi glasul Domnului! Stai în tăcere o clipă şi auzi ce-ţi grăieşte Duhul. Şi de auzi chemarea Lui nu te împotrivi! Supune-I-te!
Predă-te Lui şi porneşte singur sau în echipă la lucrul Împărăţiei lui Dumnezeu!

Veniţi voi, toţi care-L iubiţi pe Domnul, şi primiţi pecetea nebuniei lui Hristos!

"Gânduri Creştine" de Ioan Marini

2010-01-01T18:00:00.003+02:00

A mai trecut un an...




A mai trecut un an, s-a dus…
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu el în veşnicie...


Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, şi pe sărmani
Pe mame dragi, lăsând orfani
Şi tot ce află-n cale...



În anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate,
Vezi zilele să le petreci
Căci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate...

Şi ce folos de-ai câştiga
Aicea lumea toată
Şi sufletul ţi l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată...

O, Dumnezeule Ceresc,
Rugămu-Te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi Părinte!
( Paula Seling )

Un dar pe care vi-l daruiesc voua tuturor celor dragi!

2009-12-26T08:59:00.009+02:00

” Căci cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică”
(Proverbe 24:16)

Carole Mayhall scrie despre o profesoară de 40 de ani, divorţată, care s-a hotărât să devină o alergătoare şi în cele din urmă s-a înscris la Maratonul de 40 km din Boston. Este un test înfiorător pentru minte şi inimă. Scopul ei a devenit terminarea cursei şi în ciuda glumelor proaste şi a atacurilor pe seama ei, ea nu l-a pierdut din vedere. Când a sosit ziua competiţiei, s-a confruntat cu un ultim test. În timp ce alerga, i-au apărut băşici mari pe picioare. A fost lovită şi rănită de o bicicletă. Mai avea câţiva kilometri până la linia de sosire şi era epuizată, dar a continuat să alerge. Apoi, când mai avea câteva sute de metri până la sosire, târziu în noapte, când majoritatea alergătorilor terminaseră sau renunţaseră, a căzut, fiind prea obosită să se mai ridice. Dar prietenii ei au pus o sfoară la linia de sosire şi au început să strige şi să o aclame. Ea şi-a ridicat capul, a văzut sfoara şi şi-a dat seama că ţelul ei era la vedere. Cu un efort suprem s-a ridicat şi printr-un puseu de energie venit din străfundul fiinţei ei, a parcurs ultimele sute de metri”.

Victoria aparţine celor care se uită la ţelul lor, nu la parcurs; nu la proces, ci la răsplată, nu la încercare, ci la comoara promisă celor care perseverează. Dubla motivaţie a creştinismului este: ridică-te şi aleargă până la capăt. Nu poţi câştiga dacă nu alergi, chiar şi cu riscul de a cădea. Indiferent ce te-a făcut să cazi, cuvântul pentru astăzi este: “Apucă mâna lui Dumnezeu, ridică-te şi aleargă!”

autor necunoscut

Slavit sa fie Domnul!

2009-10-16T23:23:00.006+03:00

Hărnicia lumească

si lenea duhovnicească

In adevar, ceice traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului.

Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.

Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.

Deci, ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu.

Romani 8:5-8

În fiecare zi suntem puşi în situaţia de a face anumite alegeri. Începând de dimineaţă cînd putem alege intre a aprinde televizorul sau calculatorul, şi intre a deschide Cuvîntul lui Dumnezeu şi a ne zidi sufletele. Apoi pe parcursul intregii zile avem de ales tot felul de activitati, cum ar fi: a sta pe mesenger sau a pierde timpul oricum altfel, ori a cauta cat mai mult rugaciunea, intalnirea cu fratii nostri in Domnul, ori a cerceta pe cineva care trece prin perioade dificile in viata si are nevoie de o incurajare.

Fie ca alegem activitati pământeşti, adică, care nu ne aduc un real folos , fie că alegem ceva ziditor, alegerile ne aparţin. Când te vei prezenta in faţa Judecătorului, nu te vei putea dezvinovaţi nicicum, că nu ai avut timp sa faci ceva pentru Dumnezeu. Propriile tale alegeri te vor judeca.

Avem de ales mereu, in ficare ceas, intre bine si rau. Duhul lui Dumnezeu şi conştiinta noastră ne tot indeamna sa alegem ce e bine. Întrebarea se pune: conlucram noi cu aceste ajutoare?

De exemplu, sunt ispitita in ficare zi sa fiu furată de treburile casnice, de copii. Nu ca nu ar trebui sa fac aceste indatoriri, ci mă simt furata de ele pentru ca aparent nu mă lasă sa pot avea timp de partaşie cu Dumnezeu. Dar oare asa sa fie? Cine este stapan in aceasta situatie? treburile casnice sau puterea mea de a alege, care imi este data de Dumnezeu?

Cu siguranta eu pot schimba mersul acestor lucruri, sa-mi gasesc tot felul de modalitati pentru a da prioritate zidirii mele sufleteşti, lui Dumnezeu Însusi sa-i dau prioritate in viata mea. Acesta a fost un simplu exemplu cu care ma confrunt eu, dar stiu ca voi toti care citiţi aceste randuri aveti alt fel de incercari, care va fură incet, incet sufletul, pentru că nu va opuneţi acestor valuri care vin spre voi, ci ne lasam cu toţii duşi de ele.

Satana prin aceasta na dă o hărnicie lumească cu "ajutorul" căreia ne pierdem viaţa duhovnicească. De ce tot spun ca activitatile ne fură încet?.. pentru ca este evident ca facem alegerile urgente in detrimentul celor importante?

Cand eram adolescenta am invatat o lectie foarte importanta a vietii:

"Ca să scapi de terania urgentului, invaţa să dai prioriate lucrurilor importante"

Pentru tinerii credincioşi lupta este şi mai aprigă. Pentru ca in tinerete eşti incă debusolat de multe ori, şi nu realizezi ce câştigi sau ce pierzi in viaţa. De aceea multi tineri se trezesc deodată ca au pierdut atâta timp pe nimicuri, pe imaginea personală, pe prieteni care i-au trădat, pe certuri cu parinţii care s-au iscat de la lucruri neimportante, sau mai bine zis din cauza dorintelor noastre egoiste si ambitioase.

Lupta zilnica care se da cu mine si cu tine, este pentru suflet. Oricât de neimportant ţi s-ar părea acest lucru, cei care luptă pentru el, adica Dumnezeu si cel rau stiu ceva mai mult decat stim noi. Ei stiu ca sufletu este vesnic, iar toate problemele noastre de pe acest pămant vor trece cat ai clipi din ochi, iar după aceasta vine judecata sufletului.

Eu aleg de astazi, scriind acest articol, să nu mă mai las furată de nimic care m-ar putea desparti de Dumnezeu pentru vesnicii. TU?

Un lucru cert este pentru cei ce inca se mai cred credinciosi, dar se lasa furat de firea pământească, este ca :"ceice sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu". Rom.8:8

Alege de azi să faci alegeri corecte, alegeri care nu ţi-ar pune ân pericol veşnicia cu Dumnezeu!

Slavit sa fie Domnul!

2009-08-28T08:32:00.010+03:00

5 ani si 16 kile :D

Aşa spunea Sofia cand o intreba cineva câţi anişori are.

Numai ca cei 5 ani sunt acum a lui Jeni,
fetita noastra cea mare şi cea mai de nădejde in ajutorul casei :D
Am sa reproduc aici cateva din perlele ei de copilas ;)

Intrebare: Cine este Domnul Iisus?
Raspuns: este Parintele....

Intrebare: Ce face Parintele la biserica?
Raspuns: ...face Dumnezeu.. :D

Dupa vizionarea unor desene animate, Jeni s-a saturat de ele. Deschide pagina cu motoru de cautare Google si imi spune: Mami, scrie aici - alte desene animate :D

Dupa nasterea lui Filip, fratiorul cel mic a lui Jeni,
ea imi pune o intrebare:
Mami, după ce-l termini pe Filip ai sa faci un alt bebe? :D

Plecam intr-o vizita in tara mea natala in rep Moldova. Din cauza multor noastre mutari cu traiul, Jeni dupa ce dormise ceva timp in masina, se trezeste dintr-odata si intreaba: Mami , da iar ne mutam :)?

La multi ani Jeni!

2009-08-25T23:54:00.003+03:00

Când nu mai pot , mă sprijinesc pe El!

De cate ori nu am ajuns in situatia de a spune:
"Doamne nu mai pot, nu mai stiu ce şi cum sa fac, nu mai rezist..."

Şi ştiţi ce am observat? Domnul aşteapta ca noi sa ajungem in astfel de situatie, în care sa ne vedem un zero barat in toate domeniile vieţii, ca apoi Slava lui s-O reverse peste noi.

"De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare"
2 Corinteni 12:10

Acesta e un mod de a ne face să ne dam seama de fiecare dată că gândurile noastre, planurile noastre, dorinţele noastre, sunt nimic, sunt nerealizabile atât timp cât ni le facem fara El, fara Domnul.
Mai mult decât atât, tot ce alegem fără să tinem seama daca asta vrea si Dumnezeu, ne poate duce pe o cale rea. De ce? Pentru că noi ca niste oameni limitati in cunostinta si in intelegere nu putem vedea lucrurile din toate puncetele de vedere, asa cum le vede doar Dumnezeu. Iar vazandu-le si stiindu-le, ne poate scapa de la niste pericole si primejdii de care noi nici nu putem banui sau visa.

De aceea, nu alegeti de unii singuri, lucruri importante sau lucruri marunte cu care va confruntati, cititi Bblia -Cuvântul, Poruncile lui Dumnezeu, rugati-va, sfatuiti-va cu duhovnicul vostru, si atunci toate vor fi mult mai usor de dus, fie ele cat de grele problemele acestei scurte vieti.

Va iubesc din suflet si Domnul sa fie cu voi cu toti!

Slavit sa fie Domnul!

2009-07-10T10:31:00.008+03:00

Adesea

Adesea ispita ma-nvinge,
Adesea cad iarasi zdrobit
Si pumnii-mi bat pieptul intruna,
în planset amar si cumplit.

Mi-e fata trecuta-n durere;
Cararea, urcusul e greu...
Ce-as face, Isus, fara Tine,
De n-ai fi Tu, sprijin mereu?

Cand vine ispita-n puhoaie,
Cand valul se-nalta-nspumat,
Aproape Te simt, langa mine;
Aproape raman, ne'ntinat.

De urla furtuna in juru-mi,
In noaptea de chin si amar,
Eu stau cu privire-atintita
La cruce, la jertfa-n Calvar.

Acolo furtuna se curma,
Acolo e pace din plin;
M-aplec langa poala-I tacuta
Si-I spun tot amaru-n suspin.

Apoi, imi inalt iar privirea
Senina ca cerul acum;
Pot iar ca sa merg inainte,
Sa-nving suferinta pe drum.

Pot iarasi, iubirea-Ti adanca
S-o spun, s-o vestesc ne'ncetat
Si crucea o pot duce singur
Cum Domnul odat-a purtat.

Ispite-au fost si-or sa mai fie
C-asa este drumul in sus;
Invinge-vei totul, fii sigur,
Te-ncrede mereu in Isus!

Moldoveanu.N

2009-07-07T09:17:00.012+03:00

Dans Lent

(această poezie este compusă de o fetiţă bolnava de cancer, care este pe moarte. Dorinţa ei este ca, cât mai multi
oameni să o citească. Şi dacă ea nu va putea sa trăiască din plin viaţa aceasta, macar alţi oameni să inceapă sa puna valoare in ceea ce trebuie.
Cu siguranţă alergarea noastra trebuie sa tintească mereu spre Cer, acolo unde Domnul ne aşteaptă pe toti. Numai noi sa ne începem cursa corectă de aici de pe pământ!)

Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?
sau ai ascultat vreodată zgomotul ploii când cade pe pământ?
sau ai urmărit vreodată zborul iregular al unui fluture?
sau ai observat soarele când dispare în noapte?

Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.

Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când intrebi: - Cum te simţi?, asculţi şi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit te întinzi în pat
cu sute de chestiuni succesive care îţi trec prin cap?

Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.

Ai spus vreodată fiului tău: -O facem mâine....
fără să-ţi dai seama în grabă, de părerea lui de rău?
Ai pierdut vreodată o prietenie,
care s-a sfârşit pentru că tu nu ai avut niciodată timp
să suni şi să spui: -Bună ?

Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.

Când alergi atât de repede ca să ajungi undeva,
îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când te preocupi doar să alergi toată ziua,
e ca un dar pe care nu reuşeşti niciodată sa-l deschizi.

Viaşa nu este doar o fugă.
Ia-o uşor.
Ascultă muzica!

2009-06-27T09:28:00.008+03:00

Cum poţi deveni un creştin adevărat?

De ce trebuie să fii un creştin adevărat ?

Cu siguranţă fiecare dintre noi avem o impresie dacă nu foarte bună, măcar destul de bună despre noi înşine. Iar când ne spune cineva că trebuie să fim mai buni, respingem sfatul şi ne mulţumim de starea pe care o avem.
Tin să te anunţ dragul meu "om" ca atât tu cât şi eu ne-am nascut păcătoşi, pentru că de la inceputul lumii acesteia, omul nu a ascultat de porunca lui Dumnezeu, şi păcatul a intrat in noi în fiecare, prin Adam şi Eva. Nu are nici un rost sa îi învinovăţim acum pe ei. Problema există, iar noi trebuie să fim conştienţi ca facem parte din ea. Prin urmare ne naştem deja păcatoşi şi despărţiţi de Dumnezeu.
Bine... acum ai putea pune intrebarea: Şi ce dacă mă nasc aşa, cu ce mă afecteaza aşa de mult acest lucru?
Păcatul nu ne afectează doar aici, pe pământul acesta, el ne afectează o întreagă veşnicie. Viaţa noastră pe pămant este doar o trecere, o pregătire pentru o viaţă veşnică, care poţi s-o petreci in două stări; ori in iad, ori in rai. Am zis anume in două stări deoarece, această veşnicie este continuarea starii tale sufleteşti trăită pe pământ.
Dacă în viaţa ta nu a existat o împăcare cu Dumnezeu, atunci cu sigurantă ai fost mereu plin de griji, de probleme, stresat ca trebuie sa faci numai tu totul, sau ţi-ai petrecut timpul in petreceri de tot felul, in betii, discoteci, etc, sau deşi ai incercat sa fii o persoană la locul tău, totuşi nu ai putut simţi eliberarea deplina de păcat a sufletului tău.
Pentru toate aceste stari, dar mai ales pentru neimpăcarea cu Dumnezeu în timpul vieţii noastre, ne este pregătit iadul.

Cuvîntul lui Dumnezeu spune aşa:

"Adevărat vă spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu"
Ioan 3:5

" A te naşte din nou, înseamnă a pune un aluat nou în făina vieţii tale, din care să iasă apoi o frământătură nouă, o viaţă nouă, o făptură nouă, un om nou. O trăire cu totul nouă faţă de cea care fusese înainte, o viaţă cu totul predată lui Dumnezeu, din cea care fusese mai înainte predată cu totul păcatului şi lumii..."
Pr. Iosif Trifa (Intemeietorul Mişcării Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române)

Nasterea din nou este posibilă numai prin recunoaşterea jertfei Domnului Iisus pentru tine. Dumnezeu pentru aceasta L-a trimis in lume şi a ingăduit sa fie jertfit, ca o Jertfă vie pe altar, pentru ca prin invierea Lui să poţi invia şi tu şi eu la o viaţa noua fără păcat. La o viaţă cârmuită de Însuşi Dumnezeu.

Acesta fiind primul pas spre salvarea vieţii tale de starea păcătoasă, urmează să faci un legămant cu Dumnezeu.
"Cine face legământ de ascultare şi vieţuire cu Hristos şi îşi ţine acest legământ pănă la moarte, numai acela va primi cununa vieţii ( Raiul) din Mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nostru Mântuitor şi Răscumpărător, Iisus Hristos. Dar cine se leapădă şi îşi calcă hotărîrea şi legământul său, acela va avea parte de lepădare şi de la Hristos" Pr. Iosif Trifa
In Oastea Domnului acest legământ se face in faţa fraţilor din adunare, şi in faţa lui Dumnezeu, ajutându-te să te ţii de el, ştiind că ai această responsabilitate şi promisiune, pe care ai luat-o in faţa tuturor.

Următorul pas care vine de la sine, odată cu schimbarea vieţii tale este sa mărturiseşti ce Ţi-a făcut ţie Domnul. Că ai fost orb, iar acuma vezi( vezi lucrurile cu ochii noi ai sufletului), pentru că cine ajunge să cunoască cu adevărat pe Dumnezeu nu mai poate să tacă, el este umplut de atâta bucurie şi fericire încât trebuie s-o spună şi altora, altfel ar exploda :)
Caută in fiecare zi să citesti din Biblie, care este cartea Vieţii lăsată nouă de Dumnezeu, ca să-L putem cunoaste pe El, ce spune, ce simte, ce doreşte de la noi, etc.

Odată ce acestea s-au petrecut in viaţa ta, va incepe, şi cu siguranţă că incepe şi inainte de a-ţi dori naşterea din nou, - lupta celui rau, a satanei sa-ţi recâştige sufletul. De ce?
Pentru că până acum tu nu L-ai căutat pe Dumnezeu in viaţă, iar satana a stat linistit, ştiind ca drumul tău te duce direct spre împărăţia lui. Dar acum când te vede, că vrei să-ţi schimbi direcţia, înţelegând că până acum ai trăit numai în minciunile satanei, el va incerca cu toate şiretlicurile şi ispitele lui să iţi strice aceste dorinţe şi planuri.
Deci, fii foarte atent. Fără puterea lui Dumnezeu nu vei putea lupta cu satana. Numai atunci cand te rogi Tatalui din Cer, numai atunci satana fuge de tine. Iar acest lucru trebuie sa-l faci cât mai des, sa te rogi, să vorbeşti cu Cel care de acum este Tatăl tău, care te-a nascut la o viaţă noua.

Şi pentru că există şi alti oameni care şi-au dedicat mai mult viaţa lui Dumnezeu, primind darul preoţiei, trebuie să tinem legătură şi cu ei. Pentru că singuri nu putem înţelege multe din încercările şi ispitele pe care ni le trimite cel rău.

O viaţă de mers la biserică nu te poate salva de nimic dacă nu-L cunoşti pe Domnul Iisus in viaţa ta. Cu El toate capătă un rost, toate capătă viaţă, toate lucreaza spre binele tău, chiar si lucrurile rele. Pentru ca prin El moartea este buruită, iar noi suntem împreună biruitori cu Cel ce a biruit-o!

Dumnezeu să te ajute să incepi chiar de azi un nou început în calea pe care mergi.
Domnul toate le-a supus omului pe pămănt, dar este un lucru care nu ne este supus: TIMPUL.
Timpul nu ne stă la dispozitie, ca să ne aştepte să ne hotărâm pentru Dumnezeu .

"...Iată că acum este vremea potrivită, iată acum este ziua Mântuirii"
(2 Corinteni 6:2)

Slăvit sa fie Domnul!

2009-06-23T15:25:00.010+03:00

La scumpa Sofia

(Multumim Domnului pentru cadoul cel mai minunat pe care ni l-a dat in viata noastra, copilasii. Astazi unul din ei, Sofia, împlineste 3 anisori!)

La scumpa Sofia
Sa-i dorim mereu
toata bucuria
de la Dumnezeu,
toata intelepciunea
Domnul sa i-o dea ,
fie rugaciunea
pururea cu ea .

Binecuvantare
tie-n orice zi ,
in orice lucrare
si oriunde ai fi ,
fie-ti viata toata
cu Iisus mereu ,
binecuvantata
fii de Dumnezeu.

Pacea s-o iubeasca
gandul tau curat ,
mila s-o-mplineasca
linistea rabdarii
fie-ti dar senin ,
dragostea cantarii
fie-ti dor divin .

Fie-n bucurie
drumul tau in veac ,
viata ta sa fie
Domnului pe plac ,
fie-ti implinite
sfintele doriri,
caile impletite
vesnicei iubiri .

Slavit sa fie Domnul

2009-06-17T07:39:00.010+03:00

Cât de puternică ţi-e temelia?

De ce-Mi ziceti: "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce spun Eu?
Luca 6:46

Spune aici Sfanta Scriptura despre doua feluri de oameni.
Cei care au o temelie a casei săpata adanc intr-o stanca, iar cand vin furtunile si greutatile nu i se intampla nimic.
Si cei care nu au o temelie, ci pur si simplu au casa construita pe nisip, iar cand vin valurile si furtuna, prabusirea casei lor este mare.

Poate suntem multi care venim la Dumnezeu in rugaciune si zicem:
"Doamne , Doamne, da-ne aia, da-ne cealalta... fa-ne asa, fa-ne nu stiu cum..." si ramanem doar la aceste cereri, poate chiar fara nici o multumire, nici o adorare adusa lui Dumnezeu.
Si daca cunostinta noastra despre Domnul ramane doar la acest nivel, greutatile si furtunile vietii, ce cu siguranta vor veni peste noi, ne vor darama, iar prabusirea ne va fi mare!

Cum este oare sa fii o casa zidita pe stanca?
Dupa cum scrie in evanghelia dupa Luca, inseamna sa ai temelia casei săpata adanc intr-o stanca, si nu in orice stanca, ci in Stanca care este Dumnezeu.
Aceasta mai inseamna, ca atunci cand treci prin orice fel de greutate, sa ramai la fel de puternic, la fel de iubitor si la fel de credincios.

Aceasta inseamna sa fii un om statornic pe calea lui Dumnezeu, sa nu te bata vantul incolo si incoace, sa nu iti schimbi credinta dupa parerile unora sau altora, ci sa ramai puternic incredintat in promisiunile si in puterea Dumnezeului Sfant.
Cat de frumos este sa fii mereu asa, in fiecare zi sa te rogi sa ramai statornic, neclintit de vorbele mincinoase despre tine, de ura celor de langa tine, de nepasarea lor, etc.

Prea mult timp pierdem noi atunci cand ne lasam purtati de problemele pamantesti, de orgoliile si nemultumirile veacului acestuia. Daca toate aceste lucruri sunt trecatoare, la ce ar trebui sa privim noi mai mult, daca nu la Dumnezeu, Cel care este Vesnic si neschimbator.
El este acelasi, ieri, azi si-n veci.
Nu merita oare sa vorbim mai mult despre El noua insine, dar si altora care pribegesc bâjbâind fericirea? Cu siguranta se merita, ba mai mult, e foarte necesar.

Sa nu mai fim niste oameni ziditi pe nisipul miscator si nesigur, sa fim niste suflete ancorate adanc in temelia Cuvantului lui Dumnezeu. Sa nu ramanem doar ca niste ascultatori ai cuvintelor Sfinte, ci si implinitori, altfel totul ramane in zadar.

Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.
Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

Iacov 1:22-25

Slavit sa fie Domnul!

2009-06-14T16:59:00.006+03:00

Te iubesc atat de mult...

Stiu ca ti se pare poate banala aceasta expresie.
Sau poate ca nu ti-a adresat-o nimeni pana acum si are insemnatate mare pentru tine.
Dar chiar te iubesc :)
Desi nu te cunosc, vreau sa-ti marturisesc ca te iubesc, si oricum ai fi, ai pret in ochii mei.

Asa m-a invatat Dumnezeu - sa te iubesc.
Odata ce-L cunosti pe El, nu poti sa nu mai iubesti oamenii.
El m-a iubit pe mine cand inca nu-L cunoasteam.
Stiam doar poezii despre El, vedeam icoanele din casa mea, a bunicilor.
Dar El mi s-a descoperit personal, si de atunci m-a umplut de iubire pentru tine.
Daca te voi intalni vreodata, vreau sa iti daruiesc o imratisare calda si foarte puternica, si vreau sa te inscriu in lista mea de rugaciune, ca sa fiu si eu alaturi de bucuriile tale si de suferintele tale.

Daca te-ai gandit vreodata ca nimeni nu te iubeste, vreau sa-ti spun ca te inseli.
Te iubeste Dumnezeu, chiar daca tu inca nu L-ai cunoscut.
Si te mai iubesc si eu, pentru ca asa mi-a pus in suflet Tatal meu din cer, sa iubesc pe toti asa cum m-a iubit El, fara conditii, fara prejudecati, pentru ca oricine merita sa fie iubit, chiar daca a pacatuit mult.

Cel mai minunat lucru de pe fata pamantului este ca: "Nu este nici un pacat prea mare, ca sa nu poate fi iertat, in afara de lepadarea de Dumnezeu de buna voie". Dar cred ca inca nu ai ajuns chiar aici, asa ca iti pot spune inca odata ca esti iubi, cu o iubire vesnica si statornica.

Dumnezeu te cunoaste , nu uita acest lucru.

Iar eu, te iubesc, si pe tine dragul meu frate, si pe tine care inca nu te cunosc.

Slavit sa fie Domnul Iisus!

2009-06-11T08:10:00.009+03:00

Greutatea Rugaciunii

Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie.

S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav, ca nu putea munci si ca aveau sapte copii care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client care a auzit discutia dintre cei doi.
Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
OK, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba.
Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.

Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente.
Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic.
Bacanul sedea privind inciudat.
In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar si o privi cu mare uimire.

Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele privind in continuare tacut, inmarmurit.
Louise ii multumi si pleca din magazin.
Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii!
Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

Este un mesaj preluat de pe Forumul Oastei Domnului.

Slavit sa fie Domnul pentru toate!

2009-06-07T16:53:00.004+03:00

Cu Domnul Nădejdii - Înainte!

Dragii mei fratiori şi surioare

Vă invit cu mare drag la o initiativa, care are drept scop sensibilizarea si intoarcerea pe o cale vie a celor pe care Dumnezeu i-a ingaduit să fie pentru o vreme in fruntea Oastei Domnului. Stiu ca exista multe nemultumiri in rundurile ostasilor de astazi, mai ales a ostasilor tineri, care inca nu s-au dezmeticit pentru ce anume trebuie sa lupte, pentru adevar sau pentru dragoste.
M-am gandit sa va propun, sa scrieti cateva randuri despre cum va imaginati voi Oastea Domnului, aşa cum trebuie ea să arate in fata lui Dumnezeu şi in fata oamenilor. Ce initinative ar trebui sa aiba, cum ar fi frumos sa arate relatia dintre fratii in varsta si cei tineri. Ce asteptari aveti de la Oastea Domnului.
Iar la urma de tot va rog sa scrieţi si ce anume ati putea oferi acestei Lucrari, ce ati vrea sa faceti, ca Oastea Domnului sa fie dupa cum o doreste Dumnezeu.

Să ne aducem aminte putin de ceea ce si-a dorit Parintele Iosif prin ea, de la inceput.
- Oastea Domnului are menirea sa trezeasca si sa aduca suflete la Mantuitorul Iisus Hristos, prin Aflarea, Trairea si Vestirea Evangheliei.
-Oastea Domnului este o declaratie de război sufletesc contra vrajmasului diavol, contra intunericului si contra rautatilor. Domnul este conducatorul Oastei!
-..Oastea Domnului pune apăsul pe renasterea cea sufleteasca la o viata noua cu Domnul, pe creşterea şi întărirea neîncetată in darul lui Dumnezeu pe dospirea vieţii cu aluatul Evangheliei .... fără de acestea, toate regulamentele si poruncile sunt " sarcini grele de purtat", sunt numai " spălarea blidelor pe dinafara", sunt "litera care omoară" pentru călipseşte din ea " Duhul care face viu" care dă omului dar şi putere să iasa din păcat.
-Oastea Domnului pune mare accent pe citirea si cunoasterea Bibliei. etc.

("Ce este oastea Domnului")

Sunt multe alte principii vii si ziditoare pe care le-a avut Păritele Iosif la inceputul acestei Lucrari. De aceea va invit sa descoperim impreuna, ce a fost odata Oastea Domnului, ce constatăm ca este astăzi, si cum ne-o dorim de fapt sa fie, dar mai ales cu ce suntem dispusi sa contribuim fiecare la mersul ei putenic Înainte!

Astept raspunsurile prin comentarii la acest articol.

Slavit sa fie Domnul!

2009-06-07T08:42:00.008+03:00

Psalm de binecuvântare...

Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

Când strigă un nenorocit, Domnul aude, şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El! Puii de leu duc lipsă, şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.

Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului. Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea! Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.

Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ. Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme. Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi. Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit.

Psalm 34

Slavit sa fie Domnul!

2009-06-06T14:46:00.003+03:00

Nimiciri....

Acel ce-a cercetat mai bine şi mai adânc a spus cândva:
Prietenia şi iubirea păstraţi-o-n voi şi printre voi.
Acestea sunt comori ce-n lume n-au nici pereche şi nici pret,
dar focul lor nu arde bine decât când puneţi pe el toţi.
Atunci când numai unul pune sau daca numai unii pun
se stinge focul prieteniei şi focul dragostei curând
iar dupa ce s-a stins, adesea acolo nu mai arde-n veci
cu bucuria şi lumina cu care-a ars acolo-ntâi.
Iubirea când se stinge-n ură şi prietenia-n nepăsare
nici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.

O, prietenia şi iubirea doar ele singure-au putut
să ne arate că sunt lucruri mai scumpe decât lumea-ntreagă,
şi zile mai de preţ ca toată viaţa dinaintea lor
şi oameni care valorează mai mult decât popoare-ntregi.

Dar, vai, ce face nepăsarea şi ura din aceste bunuri
şi din comori fără de care viaţa nu-i decât amar.
Cu câtă sete caută ura să nimicească tot ce-odată,
era atât de drag şi dulce când dragostea ardea curat.
În toată lumea asta mare nu mai încap atunci cei doi
care-ncăpeau cândva pe-o bancă şi se-adăpau dintr-un pahar,
nici unul nu se linişteste decât atuncea când îl ştie
pe celalalt cât mai departe şi mai degrabă sub pământ.

Mai mult decât viaţa voastră păziţi iubirea dintre voi
şi părtăşiile credinţei curate şi adânci mereu.
Păstraţi curată-nvăţătura ferindu-vă de tot ce-o strică,
statornici ţineţi legământul ce l-aţi rostit întâia dată;
puneţi pe focul lor cu toţii, remprospătându-le frumseţea
cu fericirea bucuriei,iertării şi îmbrăţişării.
căci după ce din vina voastră s-or stinge-aceste flăcări sfinte
zadarnic veţi vărsa amare suspinuri pe cenuşa lor.

Traian Dorz

2009-06-02T08:29:00.003+03:00

Unde-i teama, nu-i Iubire

Unde-i teamă, nu-i iubire,
unde-i lege, nu-i sfinţire.
Legea dă ce se cuvine,
Dragostea se dă pe sine.

Legea dă o zi din şapte,
Dragostea le dă pe toate,
Unde-i lege, nu-i cunună,
unde-s robi, nu-i voie bună.

Legea dă viţei pe-altare,
Dragostea dă tot ce are.
Legea dă a zecea parte,
Dragostea le dă pe toate.

Unde-i lege, nu-i iertare,
unde-i rug, nu-i îndurare.
Legea iartă, dar vrea sânge,
Dragostea nimic nu frânge.

Legea iartă prin dreptate,
Dragostea le iartă toate,
Legea are zile sfinte,
Dragostea-i mereu fierbinte.

Legea ţine slujbi divine,
Dragostea tot anul ţine.
Legea-i trudă cu simbrie,
Dragostea-i Împărăţie.

2009-05-24T06:23:00.008+03:00

Ce fel de pământ sunt eu?

Părintele Iosif în viaţa sa a căutat mereu să descopere oamenilor cât de necesar este Cuvântul Sfânt, cât de ziditor poate fi şi cât de mult trebuie să-L citim. În cartea " Biblia-Cartea Vieţii" părintele spune aşa:

"Ca sămânţa cuvântului biblic să poată rodi, e nevoie de pământ,iar acest pământ este inima oamenilor.(...)

-o sămânţă cade în calea bătută, adica acei oameni care "aud cuvântul, dar vine diavolul, vin "păsările" lui, ispitele, şi-l fură din inima lor".

- o altă sămânţă cade între pietre, adică acei oameni "care cu bucurie primesc cuvântul, dar n-au rădăcină şi la vreme de ispită, se leapădă".

- altă sămânţă cade între spini, adică acei oameni care "cu drag ascultă cuvântul, dar se îneacă în grijile , în bogăţiile şi în dulceţurile acestei vieţi".

-şi numai a patra sămânţa cade în pământ bun şi aduce multă roadă! (...)

În care din aceste patru stări te afli tu? în care din aceste patru clase de pământ se găseste pământul inimii tale? (...) Ia seama, iubitul meu, căci nu sămânţa e de vină, ci pământul. Căci sămânţa cuvântului biblic are aceeaşi putere pe care a avut-o întotdeauna, dar această sămânţă nu poate rodi pentru că pământul inimii tale este rău! L-ai lăsat să se usuce în vântul fărădelegilor, să umple bolovanii patimilor şi ai năravurilor cele rele, l-ai lăsat să-l înece spinii grijilor şi ai dulceţurilor acestei lumi."

Pr. Iosif Trifa

Ca să ne putem da seama cam pe unde suntem noi, trebuie să fim sinceri cu noi inşine.
Eu pentru mine, simt că pămantul meu e inţelenit de spini, l-am lăsat să crească cu tot felul de activităţi, care mai de care "importante", şi puterea din mine nu este atât pe cât ar trebui să fie, iar roadele vieţii mele, pentru Dumnezeu sunt la fel de înţelenite. Dar vreau să mă desţelenesc şi vreau să curăţ pământul meu de acele mreji. Iar pentru asta am sa fac o mărturisire, care poate vă va fi de folos.

În timp ce priveam la geam, cum il laudau păsările pe Dumnezeu prin cântecelele lor, m-am umplut de ruşine faţa de El şi faţă de ele, pentru că eu de multe ori îmi permit să încep ziua fără să imi intorc privirile spre icoana din bucătărie, să îngenunchiez şi să multumesc Tatălui pentru ca mi-a dăruit încă un răsărit minunat de soare.
Cum se poate oare ca aceste fiinţe care spunem noi că sunt mai prejos decât noi în creaţie, pe care ni le-a dat Dumnezeu în stăpânire, să fie atât de devotate, iar noi să fim atât de indiferenţi? De multe ori cred despre mine că stiu şi cunosc multe, dar ce folos îmi sunt toate acestea, dacă îmi lipseşte devotamentul faţă de părtăşia cu Domnul vieţii mele, faţă de Biblie, care e sursa inegalabilă de putere în lume? Ce folos să trec prin problemele zilnice, dacă nu-L implic pe Dumnezeu în ele şi nu mă întăresc din Cuvântul Vieţii?

O, om! De câte ori te-ai lăsat şi tu dus de valul grijilor şi greutăţilor?
De câte ori ai trecut de zorii zilei, fără să-I mulţumeşti Tatălui pentru bunătatea Lui?
De câte ori te arunci nepăsător în grijile inimii şi uiţi să iei cu tine merindea rugăciunii?

Spuneam că m-am simţit ruşinată fată de creaţia din jurul meu care căntă atât de frumos Celui ce a creat-o. Numai eu nesăbuitul nu ştiu cum de fac să rămân mereu în lenevire.

Tată! Aduc înaintea Ta ogorul meu înţelenit de griji şi de nemultumiri, şi de lucruri fără de o importanţă prea mare în comparaţie cu tot ce îmi dai Tu. Prea mult timp m-am lăsat înţelenită de ele.
Acum vreau ca Tu să mă curăţeşti de toată nepăsarea şi grija cea lumească şi să umpli pământul vieţii mele cu flori din Rai, cu mireasmă de iubire Sfântă şi cu ciripitul păsărelelor, care să-mi aducă aminte în fiecare dimineaţă că trebuie să Te laud împreună cu ele.

Multumesc Doamne pentru că nu îmi dai după cât merit, ci mă împresori cu atâta Iubire din Tine!
Te iubesc Domnul meu!

Slăvit să fie Domnul!

2009-05-20T15:02:00.004+03:00

Ai nevoie de o filosofoe de viata?
încearc-o pe acesta:

Azi voi sterge din jurnal doua zile - cea de ieri si cea de maine.Ziua care a trecut a avut rolul de a ma invata ceva, iar maine vor aparea consecintele lucrurilor facute de mine azi.

-Voi infrunta ziua de azi cu convingerea ca aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata,ca poate este ultima posibilitate pe care o am sa fac ceva bun, pentru ca nu exista nici o garantie ca voi vedea urmatorul rasarit.

-Azi voi fi suficient de curajos sa nu las ocaziile sa treaca pe langa mine; singura mea alternativa fiind succesul.

-Azi voi investi cea mai pretioasa resursa a mea - TIMPUL - in cea mai valoroasa posesiune pe care o am - VIATA pe care mi-a dat-o Dumnezeu.

- Voi petrece fiecare minut cu un scop, transformand ziua de azi intr-o oportunitate unica.Voi ataca fiecare obstacol, stiind ca Dumnezeu ma va ajuta sa-l depasesc.

- Azi voi rezista tentatiei de a fi suspicios si pesimist si voi ilumina lumea cu un zambet

- Voi avea o credinta puternica, voi astepta sa mi se intample lucruri minunate, imi voi rezerva timp pentru a fi fericit, voi vedea in fiecare lucru pe care-l am de facut o ocazie de a-L onora pe Dumnezeu si ma voi stradui sa las amprenta Lui in inimile celor pe care-i intalnesc.

O postare veche preluata de pe forum: http://www.oasteadomnului.ro/forum/viewtopic.php?t=135&postdays=0&postorder=asc&start=0

Slavit sa fie Domnul

2009-05-19T07:42:00.006+03:00

După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu...

Când poporul Israel asculta de Domnul, iar cineva indrăznea sa-i facă vreun rău, Dumnezeu sărea imediat în apărarea lor.

"Celce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei"
Zaharia 2:8b

Dumnezeu simte durerea şi iubirea după copiii Lui mult mai adânc şi mai intens decat poate simti o mama. Da, cu siguranţa felul cum simtim noi se aseamănă foarte mult cu ceea ce simte şi Domnul!
De ce oare a vrut El să ne facă după chipul şi asemănarea Lui, in sentimente, în dorinţe, în chip?
Răspunsul la această întrebare cred că-l putem găsi tot la Tatăl:
- ca să Mă cunoaşteţi şi să înţelegeţi ce simt pentru voi, căci m-am săpat în chipul vostru
El este imprimat in fiinţa noastră, şi oricât nu am vrea să recunoştem noi acest lucru, aşa este.

Altfel ne-ar fi foarte greu să vorbim despre un Dumnezeu pe care nu-l putem nicicum inţelege.
Cei ce ajung să iubească cu "nebunia dragostei lui Dumnezeu", şi trăiesc şi experienţa respingerii totodată, numai aceia pot înţelege o părticică din ceea ce este El şi ce a făcut pentru noi...

Mai mult de atât, Domnul a dărut pe Unicul Său Fiu, pentru toţi acei care încă nu L-au cunoscut şi care încă Îl resping.

Chiar şi să nu fii mamă, că tot poţi simţi o durere cumplită în tine când nu eşti acceptat de alţii. Când vorbeşti cuiva şi nu eşti ascultat, când aştepţi pe cineva şi nu mai vine sau când baţi cuiva care nu-ţi deschide niciodată.

Cine vrea cu adevărat, poate înţelege ce vrea Dumnezeu de la el, pentru că toată viaţa noastră este după chipul şi asemănarea Lui.
Într-o zi, fiecare dintre noi Îi putem descoperi locul Lui din fiinta ce ne este data. Cât de mult dorim acest lucru? Depinde de noi.
Iar odata ce L-am descoperit, să-L iubim zi de zi , aşa cum iubim cel ma scump lucru, ori persoana din viaţa noastră, ba chiar mai mult decât toate acestea!

Slavit să fie Domnul!

2009-05-07T10:10:00.006+03:00

Psalm de Dor

A apărut un nou blog plin de daruri deosebite pentru suflet! www.psalmdedor.blogspot.com
Autorul îl veti cunoaste. E ascuns in versuri :)

Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte...
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pânâ nu de mult părea aşa de străină...
Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu...
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit...
Dacă ar ieşi prin alta,
ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor...
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare...
...Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,
sau doină de fluier jelind...
...O, Doamne,
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...
O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi...
Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...
Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,
Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei.

Slavit sa fie Domnul!

2009-05-06T18:46:00.002+03:00

( 23 februarie 2009 - meditând la Iubirea Lui...)
Multumesc incă odată Miriam pentru aceasta minunata versificare a Iubirii!

2009-05-04T23:22:00.006+03:00

-Iubire, haidem împreună....

Iubirea este ca aerul, ca apa, care ne dă viaţă. Fără iubire suntem ca nişte frunze uscate batute de vânt , când într-o parte, când într-alta.

Iubirea ne face orice dimineaţă voioasă, plină de bucurie, iar seara o face plina împlinire şi binecuvântare.

Când iubeşti tot ce este în jurul tău, nu poţi rămâne un om serios, fără zâmbet pe buzele tale. Iubirea te face să radiezi de fericire.
Cu iubirea poţi merge oriunde, şi o poţi dărui oricui. Iubirea e cel mai scump cadou pe care-l poate primi cineva în dar şi pe care-l poate dărui cuiva cineva.

Prin iubire poti face un sarac , bogat; poti schimba vieţile oamenilor, poţi birui orice suparare, orice vrăjmaş. Ce bine este să mergem cu Iubirea peste tot. Iubirea mângâie pe bolnavi, astâmpără setea celor însetaţi.

Iubind, descoperi că mai ai speranţă, că orice lucru rău mai are o şansă de schimbare.
Iubirea nu se uită la faţa omului, ci se uită la inima lui.
Ea vede dincolo de fapte, si iubeste făptura dumnezeiască din fiecare om.
Iubirea iartă orice păcat, ea nu poate ţine povara urii pe grumazul ei.
Iubirea te elibereaza de orice greutate de pe suflet!
Numai Iubirea caută pe cei cu inima înfrântă de durere. Şi numai ea stie să vinedece răni adânci.

Pentru Iubire merită să-ţi dai viaţa. Pentru Iubire merită să treci peste orice supărare, peste orice nemultumire. Iubirea invinge totul , acopere totul, invie totul.

Nu pleca niciunde fără Iubirea Sfântă. Domnul este această Iubire negrăită. El este viaţa noastra, cu El să mergem înainte...

Iubire!... haidem împreună!

Slăvit să fie Domnul!

2009-04-23T08:39:00.005+03:00

Ciocanul Cuvântului Biblic

"Cuvântul Meu nu este el, oare,... ca ciocanul? - zice Domnul" Ieremia 23:29

Dumnezeu îşi aseamănă Cuvântul Său cu ciocanul. Ciocanul are multe însuşiri... De sub loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de fier şi oţel.

Dar ciocanul Cuvântului biblic mai are şi alt înţeles. Această asemănare cu ciocanul ne aduce aminte că, de multe ori, bunul Dumnezeu ne loveşte cu încercări şi suferinţe pentru binele nostru sufletesc.
Ciocanul loveşte din greu; loviturile lui sunt grele; dar din aceste lovituri ies atatea lucruri folositoare.
De sub lovituri de ciocan ies toate uneletele folositoare, incepând de la cuiul cel mic, până la cele mai mari unelte.
De sub loviturile ciocanului ies şi aurul din piatră, şi sarea din pămant! Dragostea lui Dumnezeu ne izbeşte şi cu lovituri şi încercări, pentru ca să facă din noi vase alese şi primitoare de mântuire.
Toţi creştinii cei adevăraţi, toate vasele cele alese au ieşit şi ies, de regulă, din loviturile de "ciocan".

Ciocanul ferecă piatra morii - căci altcum moara nu mai poate măcina. Iar pe vremea coasei, răsună câmpiile de ciocanul care bate coasele. În toiul muncii, ciocanul bate coasa, căci altcum ea nu mai taie.
Copii ai lui Dumnezeu, iubiţii mei fraţi, nu vă speriaţi când ciocanul încercărilor şi al prigoanelor vă izbeşte tocmai în toiul luptei şi al lucrului pentru Domnul! El vine ca să ne ascută "sabia"; el vine să ne ferece "moara", ca să ptem "secera" mai mult şi măcina mai mult.

Călătorind cu trenul, aţi văzut un lucru cunoscut. Când trenul se opreşte în gară, se coboară mai maşinistul şi umblând de la vagon la vagon, loveşte cu ciocanul roţile vagoanelor. Le loveşte şi ascultă. Parcă le intreabă şi roţile răspund. După sunetul ce-l dau roţile maşinistul le verifică, adică poate cunoaşte dacă au defect sau nu. Dacă sunt în ordine sau nu.
Aşa e şi cu noi, aşa e şi cu trenul vieţii noastre. Căci şi noi trebuie să călătorim prin multe necazuri, ca să ajungem în Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele Ap. 14:22) Şi numai cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui! ( Matei 10:22, 24:13)
Din când în când bunul Dumnezeu Se apropie de noi cu "ciocanul", cu încercări şi necazuri, să afle cât de tari suntem în răbdarea şi dragostea Lui. Lovindu-ne cu ciocanul, Domnul parcă ne întreabă: Fiule, cum stai cu răbdarea şi dragostea Mea? "Iar un copil al lui Dumnezeu răspunde: Aicea sunt, Doamne, şi rabd şi sufăr pentru Tine orice!"

Poţi să dai şi tu un asemenea răspuns?

Pr. Iosif Trifa - "Biblia-Cartea Vieţii"

2009-04-20T13:38:00.003+03:00

Domnul nu ne vrea legume fierte!

In aceste zile spunem multe lucruri frumoase despre Invierea Domnului Iisus, incercam sa fim mai buni, sa ne iertam unii pe altii.
Problemele sunt multe in jurul nostru, atat de ordin material cat si de ordin sufletesc.
In loc sa ne simtim mai linistiti si mai confortabil in aceste zile,satana lucreaza acum cel mai mult. Bagă intrigi intre fraţi, te face sa-şi perzi rabdarea cu tot feluri de mărunţisuri. El nu se multumeste ca fratii in Domnul sa nu se inteleaga intre ei, ci vrea sa nimiceasca orice speranta de Inviere curata si mareata in sufletele oamenilor.

Din cauza acestor lucruri dureroase, devenim nemultumiti, ne lepadam de orice initiativa duhovniceasca, suntem deznadajduiti si lipsiti de orice speranta, ca se pot rezolva anumite probleme dintre fratii. Si nu suferim numai noi, sufera intreaga Lucrare a lui Dumnezeu, pentru ca in loc sa vada cat mai multi Lumina Invierii in sufletele noastre, abia daca vad o luminita pâlpâind. Am devenit niste legume fierte care si-au pierdut vitaminele ce dadeau puterea adevrata vietii.

La ce mai sunt bun eu pentru Domnul intr-o asemenea stare?
Daca Marturisirea noastra nu e una puternica si curata, degeaba sunt toate cate le facem. Degeaba mai venim la adunare pentru ca asa ne-am obisnuit, daca nu ne implicam in ea cu nimic.
Degeaba spunem ca suntem de la Oastea Domnului, dacă suntem niste ostasi care si-au pus armele jos de frica duşmanului.
Hristos Domnul vrea luptatori vigilenti, activi, intelepti. Ostasi, care nu se sperie de orice le iese in cale, ci merg curajos inainte si cerceteaza toate lucrurile, iar ce li se pare ca vrea sa-i descurajeze, nu-i da atentie, atunci alege sa priveasca spre tinta lui, pe care o da Domnul - Biruinta asupra pacatului, Dragostea si Marturisirea lui Hristos!

Ma gandesc numai cum ma priveste Domnul in starea mea. Ne smiorcaim ca altii sunt asa , sunt pe dincolo, dar eu, eu cum sunt! ce fac eu ca lucrurile sa fie mai vii? Ce fac eu ca ruga mea sa razbata tavanul? Unde imi sunt lacrimile? Sau ma cred destul de bun ca sa-mi plang pacatele?

Preaiubitii mei, toate aceste ganduri se refera in primul rand la mine, iar daca cumva va regasiti in ele, va indem sa ridicati armele Duhului Sfant ce v-au fost date de Domnul si sa va aliniati cu toti cei ce vor sa lupte. Indemnati-va unii pe altii la Marturisirea invierii lui Iisus, la trairea curatiei, fara pacat, fara frica. Domnul nu are nevoie de dezertori, de asa-zisi ostasi, ci de noi, care vrem sa aratam lumii ca viata e dicolo de moarte, ca nu acesta este pamantul nostru si patria noastra!
Noi luptam pentru o Imparatie Vesnica, Nestricacioasa , Sfânta!

HRISTOS A INVIAT DIN MORTI!

2009-04-15T12:51:00.005+03:00

Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata?

"Grauntele de griu, cind cade pe pamint, de nu va muri, ramine singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Grauntele de griu in moartea lui aducatoare de rod este icoana a jertfei. Caci moartea lui nu e moarte, nu e nimicire, ci mistuire si trecere intr-o viata noua, mai bogata, rodind "unul o suta, altul saizeci, altul treizeci" (Mat. 13, 23 ). Brazda, mormintul bobului de griu, e noaptea lui de Paste.
Si daca bobul de griu nu moare, daca nu se mistuie pe sine pentru o noua viata ci ramine in sine si pentru sine, rodi-va el vreodata alta viata? Atunci intelegem de ce Iisus a zis indata dupa acest cuvint: "Cel ce-si iubeste viata o va pierde... Si cel ce renunta la viata lui, in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica" (Ioan 12, 25). Aceasta este legea vietii: si acum si in eternitate se naste din jertfa. Asa se naste orice viata, din sacrificiul alteia si traieste jertfindu-se.
(Pr. Iosif Trifa)

Atat de mult m-au umpresionat aceste cateva randuri pe care le-am citit azi dimineata, încât nu am putut să nu las toate lucrurile la o parte şi să aştern două, trei randuri şi eu în legătură cu ele.

Fetita mea cea mai mare a primit la gradinita o revitsta de Paşte, in care nu e scris nici un cuvintel despre invierea Domnului Iisus sau despre Jertfa Lui. Totul e numai despre ouşoare şi despre iepuraşi.
M-am intristat tare mult în sinea mea şi am zis că nu se poate aşa ceva. Eu simt pe pielea mea cum toate treburile vieţii incerca să mă fure de la gândul învierii, dar mai ales al jertfei.
Mă simt ca un bob de grâu care nu reuşeşte să moară ci trăieşte mai mult pentru sine, din această cauză nu aduce rodul Sfânt şi veşnic pentru Domnul.

Apoi mi-a trimis o buna prietena de-a mea un filmuleţ "power point", despre planurile lui satan cu privire la lume. Spunea acolo exact despre aceste lucruri, cum satan incerca din toate puterile sa ne distragă atentia de la Jetfra lui Dumnezeu, de la Dragostea Lui, de la Invierea Lui, ocupandu-ne pe toti cu flecării, cu probleme zilnice de caştigare a banilor, cu examene, cu alte şi alte lucruri care nu tin de Dumnezeu.
Oare se merită toate acestea? Oare ne întrebăm spre încotro ne îndreptăm zi de zi? Cu ce fel de lucruri ne umplem viaţa noastra?

Am simtit de curand cum cel rau incerca sa-mi inlocuiasca gandurile mele zilnice pentru Domnul cu gandurile unor puncte si bani pe care puteam sa-i castig inscriindu-ma intr-o afacere. Nu puteam dormi noaptea. M-am inscris, dar nu aveam nici o clipa liniste. Aveam impresia ca ceva sau cineva incearca sa mi-l fure pe Dumnezeu din viata mea. Ma rugam mult, pana cand am revenit la felul de viata de dinainte, renuntand la afacere. Stiu ca unii poate considera ca am scapat nu stiu ce oportunitate, dar credeti-ma ca ma simt mult mai bine acum. Chiar daca trebuie sa traiesc de pe o zi pe alta, sunt multumita ca il am pe Domnul cu mine, decat sa am bani si sa-l perd pe El.

E o luptă aprigă in lume sa se răstoarne toate valorile lui Dumnezeu. Trăieşte mai mult pentru tine, pentru nevoiele tale, lucreaza pentru visele vietii tale..." vezi ca poti sa le faci pe toate asa cum ti-ai dori", nu renunta la vise - sunt foarte importante pentru tine, pentru viitorul tau....

Câtă minciună in toate aceste lucruri. Toate vor sa te tina de pămantul acesta, dar ce te indreaptă spre cer? Nimic!!!

Nu am mai simtit de mult timp cu adevărat semnificatia Jertfei Domnului Iisus pentru mine personal. M-am gandit in fiecare an, ca Domnul a murit pentru lume, stiam ca si pentru mine, dar nu am reusit poate sa inteleg niciodata cat de mult a suferit El pentru mine.
Si acest lucru nu-l putem intelege pana cand nu invatam sa iubim, fara conditii.
Sa facem toate lucrurile fara cartiri si şovaieli, Pur şi simplu să facem totul cu dragoste , fără să cerem ceva răsplată, chiar daca nu ni se multumeste, ba dimpotrivă suntem neintelesi, si ni se cere si mai mult. Atunci sa nu cartim ci sa raspundem cu iubire şi blândeţe.

In saptamana aceasta, multi vorbim despre patimile lui Iisus, dar ma intreb cati dintre noi intelegem cu adevarat prin ce a trecut Domnul . Este foarte asemanatoare situatia cu cea din tarişoara mea. Acolo multi tineri suferă si acum bătăi crunte, mor, si sunt lispsiti de manacre zile intregi. Dar credeti ca ii intelege cineva cu adevarat? Nu, ba mai mult, sunt abandonati de asa zisele organizatii de aparare a drepturilor omului, pentru ca si ei se tem sa nu trezeasca pe marele Urs.
La fel a patimit si Domnul Iisus, si astazi simte ca noi L-am abandonat. Ne dam cu totii cu părerea , dar nu simtim că el catre noi striga pentru ajutor. Ajutorul pe care noi putem sa i-L dam, este viaţa noatra pusă cu totul în slujba Lui, ca să caştigam această batălie dintre păcat şi viaţă veşnică.

Aş vrea să facem ceva practic in săptămana aceasta. Să punem pe o foaie de hartie cateva liniute in dreptul carora sa scriem ce face Domnul Iisus acum pentu mine, imaginandu-l pe drumul Crucii, mergând spre moarte! Apoi să scriem cateva lucruri pe care am putea sa le facem ca sa-I arătăm Domnului că nu în zadar a murit pentru mine şi pentru tine.

Va iubesc şi mă rog să simţiţi Sărbătoarea Paştelui cu adevarat! Nu cu iepuraşi şi ouă colorate, ci cu lacrimi de multumire şi Iubire iertătoare şi jertfitoate fată de cei de langă voi!

Slavit sa fie Domnul!

2009-03-25T08:27:00.005+02:00

Scrisoare MAMEI...

"Mamă, dulce mamă... mulţumesc pentru că m-ai adus pe lume în această zi minunată!
Ştiu că multe ispite şi încercări au fost asupra ta, de a mă avea sau nu, dar tu totuşi ţi-ai găsit puterea să mă naşti.
Multe femei nu se gândesc de prea multe ori atunci când vine vorba de un copilaş, şi-l omoară cu propria-i voinţă. Dar tu mamă, ai avut curajul să rişti cu însăţi viaţa ta, pentru ca eu să fiu azi aici.

Dacă nu mă binecuvanta Dumnezeu cu cei trei copilaşi minunaţi pe care-i avem, poate niciodată nu ţi-aş fi putut inţelege jertfa cu care ne-ai nascut şi ne-ai crescut. Dar multumesc Domnului meu că acum te inţeleg şi am început să te apreciez pe zi ce trece tot mai mult, pentru că din păcate nu am făcut-o atunci cănd erai cu mine.
De la tine mi-au rămas doar amintiri plăcute şi ziditoare, cele mai puţin frumoase parcă s-au şters cu un burete, de aceea sunt foarte fericită, că am avut o mamă de la care am avut ce sa învaţ.
Te iubesc mamă, şi o spun chiar dacă nu mai eşti în faţa mea.
Îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să trăiesc în această lume, în care am o viaţa mai mult decât binecuvântată de Dumnezeu. Domnul să te odihnească în pacea Sa. Abia aştept să ne revedem....

Cu drag fiica ta, Alinuţa

Mulţi ani ziua în care m-am nascut nu avea nici o semnificaţie, însă de când am venit în România, această zi mereu a cazut în ziua sarbătorii Bunei Vestiri. Mă simt prea binecuvăntată pentru ca sunt născută in această zi specială, prevestirea naşterii Mântuitorului. Ea pune în mine dorinţa ca viaţa mea să fie o bună vestire pentru toţi cei care mă înconjoară. Mă rog Domnului să-mi ajute la aceasta.

Cei care mai aveţi părinţii în viaţa, nu ezitaţi să-i iubiţi oricum ar fi ei. După ce nu vor mai fi, o să doriţi să mai aveţi măcar odată ocazia să le spuneţi aceste cuvinte simple dar atât de frumoase, însă nu va mai fi posibil....

Domnul să fie cu voi cu toti!

2009-03-22T09:19:00.007+02:00

Rugăciunea uzată...

Aseară, încercând să mulţumesc Domnului pentru toate binecuvântările pe care le revarsă peste familia mea, încercam să găsesc câteva cuvinte mai speciale, parcă dorind cumva să-L impresionez pe Dumnezeu . Imediat îmi venise un alt gând: De ce vrei sa pari ceea ce nu eşti? Crezi că pe Mine cuvintele frumoase mă impresionează?

Şi mi-a fost ruşine de mine însămi, pentru că încercam să par în faţa lui Dumnezeu, ceea ce nu eram cu adevărat. Atunci îmi venise în minte această expresie:
Rugăciunea aceasta a mea, este o rugăciune uzată, pentrucă au rămas numai cuvintele din ea, dar trăirea lasă mult de dorit.

O rugăciune uzată este asemenea unui cauciuc prea folosit al unei maşini. Un astfel de cauciuc nu foloseste la nimic. Nu numai că nu ajută masina să mearga in siguranţă înainte, ci face mai multă pagubă.
De multe ori şi noi folosim rugăciuni din astea uzate. Nu ştiu cum alţii, dar eu mă trezesc câteodată, ca rostesc nişte rugăciuni, care aşa cum spune fratele Traian: " ajung numai până în tavan"

M-am simţit foarte ruşinată în faţa lui Dumnezeu. Nu asta merita El de la viata mea. El merită sa-i daruiesc tot ce am mai bun; însăţi viaţa mea, pe care trebuie s-o fac cât mai curată şi mai frumoasă, ca să fie un dar ales pentru El. Pentrucă unei persoane iubite niciodată nu ai să-i daruieşti rebuturi, ci numai tot ce ai mai frumos şi mai de preţ.

Pe Domnul nu e nevoie să-L impresionăm cu ceva anume, El vrea să vadă la noi dorinţa curată şi adâncă de ai sluji cu adevarat, mai ales în lucrurile cele mai mărunte, pe care lumea nu le prea vede. Aceasta este viaţa plăcuta lui Dumnezeu - o inimă smerită.

Dumnezeu nu are nevoie de rugaciuneile noastre bolborosite mereu cu aceleasi expresii pompoase şi fără credinţă în ele. Domnul nu are nevoie de rugăciunea noastră uzată, de cuvinte goale, fără trăire în ele.

Rugăciunea cea mai ziditoare, este cea care te arată în faţa lui Dumnezeu un nimic, şi totodată nespus de preţuit în El.
Rugăciunea cea lucrătoare, este atunci când vii în faţa Domnului cu cuvintele tale sărace, dar în acelaşi timp bogate în fapte.

"Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului".
Romani 2:11

"Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". 1 Samuel 16:7

Când eram adolescentă îmi propusesem un lucru. Să pun accent pe lucrurile mărunte ale credinţei, pentru că cele mari vor veni de la sine. Mi-am dorit întotdeaun să nu fiu ca acel om uituc , care după ce a citit Cuvântul lui Dumnezeu - Oglinda sufletului, a plecat şi şi-a uitat chipul.

Dacă înţelegi ce îţi arată Oglinda sulfetului, nu rămâne nepasător ci repară cât se poate mai repede imperfecţiunile tale . Dumnezeu nu a scris Cuvântul Sfânt pentru alţii, ci în special pentru mine şi pentru tine.

Să-i dăruim din clipa aceasta lui Dumnezeu o rugaciune nouă, plina de viaţa, plină de lacrimi de pocăinţa. Să nu ajungă ea numai până în tavan, ci dincolo, Sus, pânâ la Inima lui Dumnezeu.

Post binecuvântat!

Slăvit să fie Domnul!

2009-03-12T07:13:00.007+02:00

CARE ŢI-E STĂPÂNUL?

În lumea noastră au apărut doi stăpâni. Unul provine din veşnicie - Dumnezeu, altul este un parvenit, un slujitor care vrea sa fie ca stăpânul său - diavolul. De veacuri incoace multi oameni au avut de ales cui sa slujeasca. Si noi astazi avem de ales acelasi lucru in fiecare zi.

Pentru că supunerea noastra, este de cele mai multe ori involuntară, adică nu ne punem prea mult problema daca slujiim cuiva sau nu; acest lucru place celui de-al doilea stăpân, parvenit, pentru că aşa cum spune Pr. Iosif : "Diavolul nu se supără deloc că oamenii încep să nu mai creadă în el. Ba dimpotrivă, tocmai doavolul este acela care şopteşte oamenilor neîncetat să nu creada in el. Ce viclean mare este acesta! Se tăgăduieşte pe sine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi să nu afle înşelăciunile şi meşteşugirile lui" ( Ce este Oastea Domnului ? - Ed. a VI-a, 1996, p.14-15)

Cât de important poate fi alegerea stăpânului căruia vrem să-i slujim?

Interesant lucru este, ca aceasta alegere nu trebuie s-o facem doar odata in viaţa , ci în fiecare zi!
De ce? Pentru că astfel ne putem menţine treaza mintea, la faptul ca nu ne-am înşelat Stăpânul şi nu ne-am ratacit pe undeva în slujba celuilalt. Pentru ca in zilele noastre lupta diavolului de a ne fura sufletul, a devenit atat de fina şi de subtila, încât nici nu realizezi daca ai deviat un milimetru de la calea Domnului.

Haideti sa vedem cateva exemple practice de deviere. E bine ca acest exercitiu sa-l facem fiecare zilnic, ca să ne ajutam mintea si inima sa rămână treze.
-Dacă trăim intr-o lume care ne obligă să dăm şpaga pentru a obţine un serviciu mai bun, eu trebuie să fac la fel? Oare este după voia Lui Dumnezeu sa fac şi eu aşa?
- Dacă oamenii din jururl meu se judecă unii pe alţii, se supără, işi răspund la rău cu rău , oare şi eu fac la fel? Ce mi-a poruncit Stăpânul meu să fac atunci cand cineva ma judecă sau imi face rău?
- Daca lumea îşi umple timpul zilnic de griji şi probleme, şi alearga mereu numai după cele ale trupului, eu oare fac la fel? Care trebuie sa fie echilubrul pentru a alerga si după cele trupesti , dar si după cele sufletesti?
- Dacă nemultumirea pluteste in aerul din jurul meu, trebuie şi eu să miros acest aer? Mă vrea Dumnezeu oare nemultumit? Ce trebuie să fac cu nemultumirea din mine, unde s-o las?
- Dacă colegii mei işi bat joc de unul mai slab si mai amărît cu viaţa, e bine să fiu şi eu pe langă ei? Ce ar trebui să fac in această situaţie, ca să fiu corect şi să pot arătă dragostea lui Dumnezeu?
- Dacă lumii nu-i pasă de mine, nici mie nu trebuie să-mi pese de oameni? etc.

Şi dăcă încercăm să ne întrebăm cât mai des astfel de intrebări, rugându-ne pentru puterea de inţelegere şi de credinţă, vom descoperi că viaţa noastra poate fi un copac plin de roade în mijlocul pustiei. Pentru că sufletul nostru nu trebuie să se adape din mocirla lumii cea plina de păcate şi de ingrijorări, ci din Izvorul Cel nesecat al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Alege-ţi Stăpânul! Încă mai poţi face acest lucru.
Pe al meu, nu mi-L mai poate fura nimeni. ÎL iubesc atât de mult, că nu las pe nimeni să mă înşele cu griji şi tristeţi. Veghez întruna să fiu numai al Lui, numai al Domnului meu!
Aşa vă doresc şi vouă, fiţi numai al Domnului!

Slăvit să fie Domnul!

2009-03-03T09:57:00.005+02:00

O săptămînă fără internet!

(de Parintele Ieromonah Savatie Bastovoi)

A început postul mare. Întreaga Biserică s-a adunat în această seară dornică să dobîndească şi să dăruiască iertare. Ne-am cerut iertare unul de la altul şi de la Dumnezeu. Aşa cum am iertat fiecare, am fost iertaţi şi de Dumnezeu.

Acest început de post trebuie să pună capăt unei perioade destul de tulburate prin care am trecut cu toţii. Să ne scuturăm de tot ce a fost rău pentru a putea sta liniştiţi, măcar puţină vreme, în faţa lui Dumnezeu. O săptămînă de rugăciune este cel mai binevenit demers pentru limpezirea şi unirea noastră a tuturor. În această săptămînă îmi declar blogul închis şi îi îndemn şi pe ceilalţi fraţi care administrează bloguri şi site-uri ortodoxe să boicotăm pentru o săptămînă internetul. Oricum, sînt sigur că în această vreme în lume nu se va întîmpla nimic mai important decît metaniile pe care le vor bate preoţii şi credincioşii în biserici şi în cămările lor.

Părintele Arsenie Papacioc mi-a zis odată că nu există pe lume un lucru mai mare decît lacrima pocăinţei. Cine ştie, poate că Dumnezeu ne va da în aceste zile măcar o astfel de lacrimă care să valoreze mai mult decît întreaga lume cu toată mîndria şi deşertăciunea ei.

Îmi cer iertare de la toţi cei care se vor întîmpla să citească aceste cuvinte, dar şi de toţi cei care mă cunosc, pentru tot cu ce le-am greşit vreodată. Pe mulţi i-am jignit şi pe mulţi i-am smintit cu faptele şi cuvintele mele. Fac metanie tuturor dorind să fiu iertat. La rîndul meu, iert pe toţi cei care au simţit vreodată că mi-au greşit cu ceva şi Îl rog pe Dumnezeu să ne ierte, ca unul ce singur are putere a ierta.

Un post plăcut tuturor! Ne revedem la Duminica Ortodoxiei!

Subscriu si eu la toate acestea. Declar si eu blogul inchis saptamana ce a mai ramas.

Sa ne indreptam privirea mai mult spre Cer si inimile spre Dumnezeu.

Slavit sa fie Domnul.

2009-03-02T08:31:00.009+02:00

Pentru voi dragi, surori, sotii, mame, soacre, cumnate si bunici!

Scumpe surori, sotii, mame, soacre, cumnate, bunici, etc.
Astazi este a doua zi de primavara! Iar razele de soare cauta sa va patrunda adanc in sufletul vostru ca sa va sopteasca cat de muninate fiinte sunteti.
Orice responsabilitati sau probleme aveti, vor deveni mult mai usoare, atunci cand soarele Primaverii va lumina intreaga voastra fiinta.
a doresc din toata inima sa fiti inundate, nu numai de soarele acesta de pe cer, ci mai ales de Soarele Cel Vesnic, care da numai mangaiere, putere si binecuvantare toturor celor ce cauta Numele Lui Sfant! Domnul sa va faca mereu o primavara, pentru toti cei dragi de langa voi!

2009-02-26T00:11:00.005+02:00

Sunt o mână de ţărână...dar te laud Doamne!

Ce sunt eu sa privesti Tu la mine? Am iubit doar păcatul în lume....

Ce suntem noi in faţa lui Dumnezeu, de nu ne-a părăsit după cate rele am facut?
Acum, că am inceput sa-L iubesc pe Dumnezeu cu multi ani in urma, sa inteleg ce a facut pentru mine, nu mai pot iubi păcatul , daaar, se pare că păcatul ma iubeşte pe mine si nu mă lasă sa-mi trăiesc viaţa curat.
Aici pe pământ avem de fugit in fiecare zi de păcat, pentru că el ne pândeşte la fiecare colţ. De multe ori cădem în capcanele lui, dar nu pentru ca-l iubim, ci pentru că suntem slabi. Ne lipseşte rugăciunea, comunicarea cu Dumnezeu, dar si cu fraţii. Atât de mult s-a răcit dragostea dintre frati, e atat de vizibil. Acum 2 ani ne cautam cu foc, azi aproape nu ne mai interesaza problemele sau bucuriile fratilor nostri....

Cu toate acestea Dumnezeu priveşte la noi cu mult drag, cateodata cu muta durere, cand ne vede cum ne impedicam de fiecare pietricica şi iar cadem, ca niste copilasi care au probleme cu piciorusele. Asa suntem noi in faţa ui Dumnezeu.
Si dincolo de toate acestea sufletul din noi tanjeste dupa Creatorul sau, simt asta parca zi de zi, chiar si atunci cand nu imi fac timp sa ma rog sau sa citesc din Cuvantul Domnului!

Dragostea Dumnezeului nostru se aseamana foarte bine cu dragostea parinteasca, nu degeaba se spune ca pana la o anumita varsta copilasii Il cunosc pe Dumnezeu prin părinţii lor. Pentru ca nu conteaza de cate ori îi supărăm, sau de câte ori raspundem urat parintilor, sau ca am fugit de acasa, sau ca i-am abandonat undeva, doar ca "să nu ne deranjeze"; ei inca ne mai iubesc si abia asteapta ziua cand vom veni la ei si vom plange la pieptu lor.
Pentru ca un alt piept atat de primitor nu mai este pentru copii decat pieptul parintilor.
Asa este si bratul Domnului.
El ne tot asteapta, ne intelege zbaterea , ne rabda slabiciunie, ne ingaduie inca toata neincrederea in El, numai sa venim intr-o zi si sa plangem la picioaree lui strapunse din dragoste .

O, om! Unde mai esti?
În ce lucruri mai cauti implinire?
Un alt piept mai primitor ca cel al Parintelui care te-a creat , nu exista!
Vino, iubeste si traieste!

Mutumesc Tie Domnul meu ca ma iubesti asa cum sunt, si asa cum altii nu ma pot iubi.
Multumesc Doamne ca nu privesti la mine doar ca la o tărână, ci vezi mai mult in mint si in fiecare dintre noi.
Ajuta-ma sa îi văd si eu pe altii, aşa cum i-ai privi Tu!

Sava Tie Doamne!

2009-02-24T09:37:00.005+02:00

Ce inseamna a iubi un om?

A iubi un om înseamnă
a-i contempla sentimentele,
aspiraţiile şi suferinţele,
visele şi bucuriile,
lipsurile şi temerile.

A iubi un om înseamnă
să treci dincolo de veşminte,
dincolo de masca ce te poate minte
spre locul cel mai fierbinte...
Inima lui e grai fără cuvinte.

A iubi un om înseamnă
să fii plin de compasiune
să-i înţelegi durerea chiar de nu ţi-o spune...
Să laşi lacrima să se-mpreune
cu a lui tăcută rugăciune.

A iubi un om înseamnă
a-i oferi şansa să fie ascultat,
să se simtă iubit, respectat,
să vadă că-i apreciat,
să nu-i impui nimic forţat.

A iubi un om înseamnă
a-i recunoaşte dreptul la propria-i cale,
chiar dacă diferă de crezurile tale.
Să-i apreciezi sincer părerile sale
fără să-l judeci pentru-ale lui greşale.

A iubi un om înseamnă
să-ţi expui transpartent dorinţele,
sentimentele şi vulnerabilităţile...
Să-ţi exprimi sincer gândurile,
Să spui fără ruşine :”Acesta-s eu, omule!”

A iubi un om înseamnă
să ai curajul să urci spre Calvar,
să te dăruieşti pe tine, în mod voluntar,
să te jertfeşti dacă-i necesar
sorbind al suferinţei greu amar

A iubi un om înseamnă
să-i răspunzi când greşeşte, cu blândeţe,
Chiar de-i vinovat, să-l mângâi cu tandreţe,
Să nu-i strigi pacatul pe uliţi, prin pieţe...
Ochii tăi în lacrimi privirera-i să-i răsfeţe!

A iubi un om înseamnă
să-i simţi prezenţa ca o binecuvântare...
Alături de el, să zbori cu-nfiorare
Pe-aripi de dor, ca-ntr-o visare
Spre Primăvara Vieţii viitoare.

Aşadar,a iubi un om înseamnă
a duce povara dragostei depline,
a te iubi, la urma urmelor, pe tine,
suflet călător, prin taina simfoniilor divine,
spre părtăşia sfântă a Luminii senine.

fr. Sorin Micutiu

Multumesc frate Sorin pentru atatea ganduri ale mele pe care le-am regasit asternute in cele mai potrivite cuvinte, aici, in poezia ta....

2009-02-23T21:41:00.005+02:00

IUBIREA...

Iubirea adevărată
nu-mi numără greşelile,
nu-mi judecă tăcerile...
Ea ştie să uite,
ştie să înţeleagă...
Doar ea ascultă ecoul
de dincolo de cuvinte
bucurându-se tăcând...

Iubirea adevărată
nu stă neclintită când
genunchiul meu e lovit...
Aplecarea ei tandră
spre rana mea sângerândă
e cel mai alinător balsam.

Iubirea adevărată
e mereu lângă mine
mai ales când sufletul
îmi este răvăşit...
Mai ales când pare pustiit....

Mă dor şoaptele fără ecou...
O, Doamne, vino din nou!

( 23 februarie 2009 - meditând la Iubirea Lui...)

sora Miriam - multumesc!

2009-02-18T19:40:00.007+02:00

Voi sunteti lumina lumii!...

O dimineata care incepe sa devina obisnuinta… m-am trezit grabita si am plecat spre statia de maxi-taxi… Acelasi semafor, aceeasi colegi somnorosi, aceeasi senzatie ( as mai fi dormit putin)…Am ridicat ochii spre cer, sa cer binecuvantare si pentru clipele ce le voi petrece, numai ca privirea mi s-a oprit intr-un singur loc…un neon, acelasi neon care era acolo in fiecare zi acolo… dar azi, azi imi spune ceva… imi spune prin lumina lui, o lumina palida, care abia palpaia…. Imediat mi s-a dus gandul la starea mea, eram exact ca acel neon…. Lumina lui, asa slaba cum era, nu ajuta pe nimeni din cei ce mergeau pe strada, nu ghida pe nimeni, nu avea putere…
Fratii lui care erau pe partea cealalta luminau, erau folositori, el nu…avea lumina doar pentru el…

Ca neonul din statia de maxi-taxi ma simt eu de fiecare data cand nu sunt decat un “credincios” obisnuit, care nu e decat intr-o stare caldicica, si a carui lumina doar palpaie; o lumina care nu ajuta pe nimeni, nu lumineaza in intunericul celorlalti… o lumina “egoista”, care oricand se poate stinge…

Domnul spune “Voi sunteti Lumina lumii…”, o lumina adevarata, puternica, care nu trebuie abia sa palpaie, ci trebuie sa arda mereu, pentru intunericul din lume. Domnul stie ca adevaratii Lui credinciosi trebuie sa fie o lumina adevarata prin purtarea lor, dragostea lor, vorba lor, credinta lor…
Ajuta-ma tu Doamne sa fiu un “neon” care sa lumineze in intuneric si care sa ajute si pe altii sa cunoasca adevarata fericire, pe Tine, Domnul meu…

sora Ţuţu Violeta

...înca o sora scumpa cu înca cateva cuvinte ziditoare!

Slavit sa fie Domnul!